Festivalul de Teatru Independent Undercloud se deschidea acum o săptămână cu două reprezentații de „Nesomn”, în regia și coregrafia lui Arcadie Rusu, o producție independentă realizată cu sprijinul Centrului Național al Dansului din București, dar găzduită de ArCub. Spectacolul nu este unul recent, proaspăt, ba chiar a prins câteva rădăcini, având premiera în 2010 la CNDB, participând în numeroase festivaluri și continuându-și parcursul sinuos până astăzi.
„Nesomn” se numără printre acele creații cu un destin destul de ingrat în peisajul teatral românesc, nefiind nici teatru în totalitate, nicio coregrafie propriu-zisă, dar se încadrează în programul festivalurilor de teatru independent, în primul rând ca un spectacol-dorință, un spectacol care s-a născut din pasiunea imperativă de a comunica o idee, o obsesie. Căci teatrul independent din România, pe lângă show-urile de divertisment bazate pe așa-zisa rețetă, se alcătuiește din când în când din dorințele unor tineri de a se exprima cu orice preț, de a experimenta și de a investi în propria lor evoluție artistică. Astfel, „Nesomn” este un spectacol atipic supraviețuitor, la cea de-a noua ediție Undercloud și plămădit din vise, așa cum ar spune Shakespeare.
Spectacolul lui Arcadie Rusu exploatează valențele visului, adesea imaginile sale par rupte dintr-un coșmar sau din cea mai frumoasă feerie, și totuși rămâne profund legat de tot ceea ce înseamnă somnul, starea în care treci ușor în ne-ființă sau într-o altă ființă. Prin coregrafia pe care le-o impune dansatorilor săi, el preferă să păstreze un tempo rapid și mișcări agile ca să desemneze o viață nocturnă prea plină de o energie cu totul străină luminei zilei. Aici își fac apariția acele personaje stranii, ale căror acțiuni fără noimă te trimit cu gândul la un vis cu totul ieșit din comun în care ai senzația că s-au adunat caractere insolite zărite pe stradă, în filme, în teatru și acum își fac propriul spectacol în capul tău. Cupluri care mimează pentru un scurt timp îndrăgostirea și despărțirea, o mamă și o fiică coborâte parcă dintr-un tablou sau un colț de rai pentru ca mai apoi să dispară în mișcări care anunță o furtună interioară, un personaj pe piciorange ieșit din lumile fantastice, toate imaginile trimit la frânturi de arhetipuri care se întrerup unele pe altele ca într-un joc de domino. Ștefan Lupu își menține amprenta personală deja inconfundabilă și el însuși devine un scurt spectacol, la fel ca Ioana Marchidan care are un mod aparte de a se mișca, puternic și incisiv, ca un vis care nu te mai lasă să te trezești, oricât te-ai chinui să deschizi ochii.
„Nesomn” nu este o insomnie sau o stare de reverie cu ochii deschiși, nu e nici cel mai frumos vis, dar niciun coșmar grotesc, tulburător. „Nesomn” e atunci când nu dormi, dar totuși trăiești starea inconfundabilă pe care numai ieșirea din starea de conștiență ți-o poate oferi. Poate din această cauză participarea neașteptată a unui public improvizat pare o scenă în care somnambulii par atrași de vertijul unei alte lumi. Arcadie Rusu, saxofonist, regizor, coregraf și dansator de data aceasta, realizează un spectacol care are meritul de a-și păstra în toți acești ani structura irațională și ilogică a visului. De aici se naște o posibilă poetică a mișcărilor prin care nu se încearcă o estetizare a omului care visează sau care se lasă visat, ci care afirmă cu încredere că toți visăm la fel, că toți suntem bântuiți de imagini care ne obsedează și care, uneori, ne comunică agresiv adevăruri de nemărturisit odată cu ivirea zorilor.
La puțin timp după ce termina facultatea de coregrafie, Arcadie Rusu realiza acest spectacol care încă mai trăiește frumos într-un peisaj teatral care cu greu se adaptează unui alt tip de discurs și față de care publicul adeseori este reticent, căci nici coregrafia și nici teatrul-dans nu sunt o obișnuință la noi, și cu atât mai puțin o repriză sănătoasă de „Nesomn” care se aruncă să spună multe prin mijloace mai puțin familiare.
„Nesomn”, ArCub
Regia: Arcadie Rusu
Concept: Arcadie Rusu
Coregrafie: Arcadie Rusu
Costume: Cristina Barbu
Distribuție: Ioana Marchidan, Ramona Bărbulescu, Diana Spiridon, Ștefan Lupu, Arcadie Rusu
Print