Un scenariu dramatic a cărui piesă de bază este Povestea unui necunoscut, scenariu în a cărui gramatică se mai amestecă fragmente din alte câteva proze scurte ale lui Cehov precum Soția, La Conac, Trei ani, Împărțirea femeiască, Ariadna, reprezintă fundamentul spectacolului intitulat Fugarii. De relativ puțină vreme intrat în repertoriul Teatrului Odeon și care a făcut parte din oferta de reprezentații a celei de-a XXIV-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru Clasic de la Arad.
Fugarii mi se pare un spectacol bizar din cel puțin două puncte de vedere. În primul rând prin faptul că, atât prin scenariu, cât și prin regie, Alexandru Dabija aduce noi argumente în favoarea ideii că Anton Pavlovici trebuie considerat drept unul dintre marii precursori ai absurdului. Dacă până la acest spectacol, statutul de părinte al absurdului îi era acordat lui Cehov grație capodoperelor sale din teatru (Pescărușul, Unchiul Vanea, Trei surori, Livada de vișini), de acum încolo se poate spune că și proza scurtă a marelui clasic rus confirmă condiția literară și estetică în cauză.
Ne aflăm în casa lui Orlov în care s-au insinuat, deghizându-se în servitori, revoluționarii decembriști Stepan și Osip. Având misiunea de a-l ucide pe bătrânul Orlov. În respectiva casă se petrec tot felul de lucruri bizare, de la chefurile săptămânale la care iau parte, alături de tânărul Orlov, Pekarski, Kukușkin și Guzin, chefuri în care un moment obligatoriu este mini-spectacolul de teatru pregătit de Polia, la apariția neașteptată a mereu disperatei Zinaida. Care și-a părăsit bărbatul în favoarea lui Orlov. Și despre care aflăm către sfârșit că a murit în clipa în care a dat naștere unei fetițe de care ar trebui să aibă grijă Stepan.
Spectacolul conferă acestei serii de fapte un aer de stranietate, de suprarealism, de absurdoid, la constituirea căruia o contribuție însemnată îi revine scenografiei spectaculoase, dar și de maximă rigoare, cu capacitatea de a valorifica spațiul scenic în ansamblul lui, în toate dimensiunile posibile, scenografie care poartă inconfundabila semnătură a lui Helmut Stürmer. Ca și inspiratele costume create de Cezarina Iulia Popescu.
Dabija are meritul de a fi alcătuit o distribuție impecabilă. Pavel Bartoș îl joacă pe Orlov, tânărul încântat de sine, de propriul fizic, de reușita lui în viață și care se crede irezistibil în fața oricărei femei. Va plăti amarnic pentru asta. Cezar Antal și Ioan Bătinaș îi joacă în cheie ironic-enigmatică pe Stepan, respectiv pe Osip, din care fac două personaje de sorginte gogoliană, în aceeași cheie gândindu-și personajul și Dorina Lazăr. Care în scurta-i apariție din rolul Orlov tatăl realizează o mică bijuterie actoricească. Într-o linie similară, voit îngroșată, cu șanse de a deveni fantastă (să ne reamintim excelentul studiu consacrat fantasticului din creația gogoliană semnat de Lucian Raicu) joacă Marius Damian, Mihai Smarandache, Alexandru Papadopol, actorii care îi interpretează pe prietenii de fiecare joi după-amiază ai tânărului Orlov. Care se dedau la bizare libații nocturne stimulați fiind de rubensiana Polia, excelent desenată de Ruxandra Maniu. Tabloul uman din Fugarii este completat de mereu nefericita, nenorocoasa în dragoste și etern istericoida Zinaida, pe care o aduce în scenă cu aplicație Alina Berzunțeanu.
Bizareria spectacolului Fugarii mi se pare a fi dată și de prezența/absența regizorului Alexandru Dabija. Au fost momente în reprezentație când i-am simțit acut și benefic prezența (gustul pentru povestire, pentru conspectarea modernă a creației marilor clasici, pentru valorile și expresivitatea lingvistică a creației acestora, pentru expresivitatea actoricească), au fost și altele în care mi s-a părut că actorii au fost lăsați să se descurce pe cont propriu. Regizorul contând pe profesionalismul incontestabil al acestora. Care, în respectivele hiatusuri ale prezenței regizorale, se manifestă solistic și nu întotdeauna armonizat, cum socotesc că ar fi fost cazul.
Teatrul „Odeon” din București
FUGARII după A.P. Cehov
Traducerea: Anda Boldur
Regia: Alexandru Dabija
Scenografia: Helmut Stürmer
Costumele: Cezarina Iulia Popescu
Cu: Cezar Antal (Stepan), Pavel Bartoș (Orlov), Ioan Bătinaș (Osip), Alina Berzunțeanu (Zinaida), Marius Damian (Guzin), Dorina Lazăr (Tatăl), Ruxandra Maniu (Polia), Alexandru Papadopol (Pekarski), Mihai Smarandache (Kukușkin)
Data reprezentației: 17 noiembrie 2018
Print