Revista Yorick vă propune, pe final de stagiune, un top al celor mai bune zece spectacole ale stagiunii 2011-2012, realizat de membrii redacţiei, urmând ca în numerele viitoare să continuăm cu topuri ale celor mai buni regizori şi actori ai stagiunii.
Îi invităm pe cititorii noştri să ne scrie topurile lor personale, însoţite de un text justificativ. Pe cele mai inspirate dintre ele le publicăm şi le premiem cu o carte din colecţia de teatru „Yorick” de la Editura Nemira.
„Îngeri în America” de Tony Kushner, regia Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis- „Hedda Gabler”, de H. Ibsen, regia Andrei Şerban, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj
- „Ultima zi a tinereţii”, de Tadeusz Konwicki, regia Yuri Kordonski, Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu
- „Familia Tót” de Örkeny István, regia Victor Ioan Frunză, Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”
- „Scripcarul pe acoperiş” de Joseph Stein şi Jerry Bock, regia Korcsmáros György, Teatrul „Regina Maria” Oradea
- „O furtună”, de W. Shakespeare, regia Silviu Purcărete, Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova
- „Spitalul comunal” de Hristo Boicev, regia Felix Alexa, Teatrul Metropolis
- „Aniversarea” de Thomas Vinterberg – Mogens Rukov – Bo Hr. Hansen, regia Robert Woodruff, Teatrul Maghiar de Stat Cluj
- „Vocea umană”, de Jean Cocteau, regia Sanda Manu, Teatrul Metropolis
- „Fata din curcubeu”, de Lia Bugnar, regia Lia Bugnar, Teatrul Naţional Bucureşti
Print
Oau, se pare ca mi se indeplinesc dorintele de pe o zi pe alta. Despre clasament, o singura sugestie : Rabbit hole de la Act este un spectacol care m-a marcat prin calitatea interpretarii, impreuna cu actorii din Ingeri in America si Familia Tot fiind revelatia stagiunii. Si se joaca extraordinar de bine si in Jocuri din curtea din spate, tot Act.
P.S. Cateva ganduri pe care vreau sa le scriu si nu prea am unde pentru ca nu exista o rubrica a comentatriilor libere ci doar a comentariilor pe subiectul articolului.
1. Cred ca dupa modelul Cannes care a premiat intreaga distributie feminina a filmului Volver ar merita ca la premiile viitoare Uniter intreaga distributie din Ingeri in America sa fie premiata cu premiul pentru cea mai buna interpretare ca un gest simbolic de apreciere pentru intrega generatie de tineri actori pentru ca doar eu cunosc in Bucuresti vreo 10 care sunt exceptionali si care nu ar putea fi recompensati prin premii Uniter traditionale, acestea fiind prea putine.
2.Legat de sondajul despre cel mai bun spectacol din 2011. Cat este de concludent in conditiile in care spectacolele din Bucuresti au 1.700.000 potentiali votanti iar cele din Sibiu, (cu mandrie, poate prosteasca, eu inca sunt sibian desi stau 8 luni pe an in Bucuresti) au doar 137.000. Mai mult cei care chiar voteaza sunt preponderent din Bucuresti pentru ca nu prea imi imaginez ca sunt multi sibieni (in afara sibienilor aflati in situatia mea) care citesc Yorick(in Sibiu nu prea ai de ce sa te informezi despre teatru: vrei teatru , te duci la singurul teatru din oras, nu stai sa citesti cronici ca sa alegi ca in Bucuresti dintre cele vreo 10 spectacole care ti se ofera zilnic). Si acum punctul pe i: cati dintre votanti au vazut toate spectacolele din clasament. Eu am vazut 8 si totusi am votat(chiar de 2 ori, nu stiu cum a fost posibil!)
P.P.S Nu am votat cu niciun spectacol sibian dar daca pot vota a treia oara o sa o fac pentru ca unul dintre spectacolele sibiene este aproape la fel de bun ca si cel bucurestean pe care l-am votat(si ca sa intelegeti foarte clar despre care e vorba, pot spune ca au acelasi regizor care anul acesta a fost unul dintre marii nedreptatiti ai Premiilor Uniter )
Am cautat parerea dumneavoastra despre Rabbit hole a intelege de ce nu apare in clasament 10 . Sustineti ca “acţiunea rămâne aproape în permanenţă statică şi legăturile dintre personaje nu se sudează atât de bine” . Sunt un spectator intuitiv pentru ca nu am in spate o filiera umanista deci perceperea intuitiva este singura datorita careia pot afirma ca imi place un spectacol , ca imi este indiferent sau antipatic. Ideea este ca intuitia imi striga la finalul spectacolului ca am vazut unele dintre cele mai credibile partituri si niciodata nu am avut senzatia ca ceva nu se leaga. Dumneavoastra v-a placut mult prestatia Oanei Pellea in Oscar, eu am mai comentat deja ca mi-a suscitat puternice sentimente de antipatie (bineinteles nu fata de actrita sau personaj, ci fata de modalitatea de constructie a personajului). Poate ca antipatie e un cuvant prea greu deci o sa scriu disconfort. Nici regia Chriss-iei Simion nu ar fi primit o bila alba din partea mea.
Revenind la clasamentul actual, cateva spectacole din afara clasamentului care mi-au placut in mod special
-Purificare (TNB),in primul rand pentru ca abordeaza o tema care este universal valabila dar zilele astea mult mai valabila in particular:asumarea responsabilitatii. O scriere buna care surprinde personajul pe traseul sau interior de la starea de a-si pseudoispasi pedeapsa printr-o marturisire publica pana la a nu-i mai pasa deloc, realizand ca in viata poti sa ai succes daca iti ingropi constiinta si mai mult iti abandonezi simtul estetic ajungand producator al unei emisiuni subculturale. Un alt atu este regia , este ceva sa coordonezi o actiune jucata la doua scene(platoul tv si apartamentul protagonistului). Imi permit aroganta de a-mi exprima curiozitatea despre locul pe care Mazgareanu il va ocupa in clasamentul regizorilor daca va aparea in el. Domnul Liviu Ornea mi-a spus in fata atunci cand i-am recomandat aceasta piesa ca el o vazuse si o considera “o porcarie”. Paragrafe din http://agenda.liternet.ro/articol/8109/Liviu-Ornea/Nu.html explica mai bine optiune domniei sale cu care eu sunt partial in antiteza.
-Baiatul din ultima banca (Tnb)-datorita scriiturii inteligente, si datorita gustului personal: imi plac piesele de suspans, in care in final observatorul si cel observat vor face rocada. Domna Ileana Lucaciu considera aceasta piesa deficitara in ceea ce priveste regia. Din nou, in calitate de spectator intuitiv nu se simte deloc acest neajuns.
-Mestesugul vietii, Bulandra – prestatie foarte buna a lui Razvan Vasilescu,a Danei Dogaru, plin de umor si tristete existentiala+text inteligent; Din pacate, Spitalul Comunal este cel mai putin agrabil dintre toate spectacolele regizate de Alexa pe care le-am vazut(nu are un conflict puternic : are doar un personaj raissoneur care creeaza o lume in care cu ajutorul colegilor ii construiesc personajului jucat de Vasilescu o biografie falsa care odata cu aflarea adevarului si disperata incercare de agatare a personajului de falsa identitate va conduce la pierderea definitiva a luciditatii sale ; totul impaiat cu mesaje de tip truism despre importanta redactarii vietii cotidiene in jurnal pentru posteritate dar si al scrisului artistic (trimiteri puerile catre Micul Print, cenusareasa). De aceea prefer Mestesugul vietii Spitalului Comunal
Profesiunea Doamnei Warren – scenografie ingenioasa, poveste captivanta cu rasturnari de situatie, 1 partitura (Ilinca manolache) si jumatate (Maia Morgestern in a doua parte a spectacolului) conduse foarte bine.
Atat pentru acum; am fost cam deconectat de viata teatrala a Sibiului in ultimul an asa ca nu o sa ma refer la piese ci o sa indic cativa actori/ actrite foarte expresivi care nu au ajuns in lumina reflectorelor mass-mediei dar eu cred ca ar trebui urmariti de critici . In primul rand Wolfgang Kandler (sper sa nu plece din Romania anul acesta) si Florin Cosulet. Apoi Mariana Mihu (fara t).
Am fost destul de incoerent in ceea ce am scris despre Spitalul comunal si citind cronici despre el incep sa il reconsider, macar pentru jocul lui Valentin Uritrescu si al lui Razvan Vasilescu .Insist aupra faptului ca ceea ce am scris reprezinta impresia bruta pe care spectacolul mi-a transmis-o, fara ajutorul unor metatexte despre acesta. Iar aceasta impresie e fie din cauza indisponibilitatii mele de a-l recepta, fie din vina transmitatorului, adica al regizorului.