Foartea adesea, atunci când este comentat un nou spectacol cu prima piesă, cum se zice, „cu adevărat cehoviană” a lui Anton Pavlovici, se face apel la un celebru citat din scrierile lui G. Călinescu. „Divinul critic” care observa că subiectul Pescărușului este unul preponderent estetic, fiindcă, într-un fel sau altul, toate personajele vorbesc ori sunt preocupate de artă.
Spectacolul de la Teatrul „Odeon” montat de Andrei și Andreea Grosu, spectacol ce a avut premiera la sfârșitul stagiunii 2016-2017 și a fost invitat la ediția din septembrie 2018 a festivalului Zile și nopți de teatru la Brăila, deconstruiește scrierea cehoviană spre a o reasambla de așa manieră încât probează adevărul observației lui Călinescu. O face grație formulei adesea utilizate a teatrului în teatru care, însă, în mod categoric, de data aceasta, nu este, așa cum se întâmplă frecvent, un colac de salvare la care se recurge spre a se încerca ajungerea la liman în absența unei idei regizorale autentice. Valide.
În momentul în care publicul intră în sala de spectacol, pe scena teatrului din lemn și frânghii construit pe adevărata scenă a Teatrului de scenograful Vladimir Turturica se repetă. Toate, aproape toate personajele ieșite din sublima inspirație a lui Anton Pavlovici, se pregătesc în vederea premierei absolute a piesei lui Kostea Treplev. Care este emoționat mai cu seamă fiindcă ceea ce a scris și conceput el va fi văzut de Arkadina. Mama cu care întreține o relație dintre cele mai complicate. Konstantin Gavrilovici Treplev este și bucuros, chiar până peste poate, la gândul că, uite, are teatrul lui. Iar pentru a se respecta întocmai spusele lui Cehov legate de pușca ce trebuie obligatoriu să fie utilizată de vreme ce a apărut, la un moment dat, pe scenă, devine de domeniul evidenței că două sunt motivele ce determină sinuciderea din final a aceluiași Kostea. Faptul că Arkadina continuă să nu îl bage în seamă, în pofida faptului că, uite, a început să reprezinte ceva pentru lumea literară, că scrierile îi sunt publicate de revistele literare și chiar primește bani pentru ele; și că i se demontează teatrul.
La repetiția de dinaintea reprezentației eșuate a piesei lui Konstantin Gavrilovici, piesă al cărei rost estetic ar fi acela de a dovedi utilitatea formelor noi, nu iau parte doar două personaje. Mereu cvasi-absentul, emoționatul, foarte puțin dispusul spre comunicare Trigorin (Mihai Smarandache) și amabila-expansiva, cvasi-nevricoasa Arkadina (Alina Berzunțeanu). Kostea (Marius Damian) este autor și tensionat regizor, Sorin (Dan Bădărău) a uitat de bătrânețe, nu și de neîmplinitele lui aspirații de fericire, Mașa (Florina Gleznea) este sufleur și regizor tehnic, neuitând însă de dragostea ei pentru Kostea și de doliul vieții sale, Polina Andreevna (Elvira Deatcu) face exerciții de mișcare (să fie oare ele o parodie la adresa celor teoretizate de biomecanica lui Meyerhold?), însă are și grijă să le dea câte ceva de mâncare „actorilor” atunci când Kostea a decis că trebuie luată pauză, Dorn (Gelu Nițu) este direct responsabil de „efectele speciale” pe care le generează „din cuțite și pahare”, Șamraev (Laurențiu Lazăr) recitește cu mare concentrare textul. E clar, vrea să fie mult mai bun decât Silva. Firește, Nina Zarecinaia (Nicoleta Lefter) este vedeta, actrița principală, speriată și că a fugit de acasă, și că va fi văzută de atât de venerata Arkadină. O excepție, totuși, există. E reprezentată de Medvedenko (Cezar Antal) care tot explică cum stau lucrurile cu salariului mic și cu cheltuielile imense reprezentate de achiziționarea zahărului și a ceaiului.
Această primă scenă a actorilor în floare va avea la rându-i parte de una în oglindă. Căci, la un moment dat, cu toții, inclusiv Arkadina și Trigorin (acesta din urmă primit și ascultat cu maximă atenție de întreaga asistență), vor juca și în al doilea spectacol, spunând pe scena Teatrului lui Kostea câteva dintre replicile-cheie. Lipsește, iarăși, sărmanul Medvedenko.
Totul e calculat perfect de regizorii Andrei și Andreea Grosu în spectacolul lor născut sub zodia experimentului și a cercetării făcute într-o intimă complicitate cu arta. Inclusiv schimbarea de ritm, recurgerea la povestire ori la „lectura la masă”, adoptarea formulei pe repede înainte, jocul mut și distanțarea ironică cu care sunt tratate reîntâlnirile dintre Nina și Trigorin, Nina și Treplev, ieșirea din scenă a Irinei, sinuciderea lui Kostea.
Teatrul Odeon din București
PESCĂRUȘUL după A.P. Cehov
Traducerea: Raluca Rădulescu
Regia: Andrei și Andreea Grosu
Scenografia: Vladimir Turturica
Cu: Alina Berzunțeanu (Arkadina), Marius Damian (Treplev), Dan Bădărău (Sorin), Nicoleta Lefter (Nina Zarecinaia), Laurențiu Lazăr (Șamraev), Elvira Deatcu (Polina Andreevna) Florina Gleznea (Mașa), Mihai Smarandache (Trigorin), Gelu Nițu (Dorn), Cezar Antal (Medvedenko)
Data reprezentației: 18 septembrie 2019
Print