Orez. Să alimentăm această analiză părtinitoare de la natura austeră și, în același timp, fertilă a acestuia. Dublă. Dansatorul din fața noastră, geometric și metamorfic, se botează cu orez. Și tot în el își îngroapă fața. Într-o metaforă a identității – care-l legitimează și-l anulează.
Coregraful Massimo Gerardi aduce la București în cadrul Linotip un spectacol de dans-performance, KM, având în centru figura danstorului Kuni Masami care a locuit în Germania în perioada nazistă. Dezrădăcinarea aceasta produce tensiuni puternice care se răsfrâng prin corp, în spațiu. Într-un spațiu plin și împlinit. Spațiul plin al scenei capătă astfel o nouă densitate – aerul devine material, devine o materie cu care trupul artistului interacționează, trimite și primește impulsuri. Dansatorul Yuya Fujinami întruchipează toate prefacerile identitare prin care trece artistul, dezrădăcinat, mutat într-un alt spațiu cultural și istoric. Abstract, exact, geometric, împrumutând din grația mișcărilor artelor marțiale, Yuya Fujinami aduce în scenă nu doar o cultură transmutată, ci individul care, folosindu-și trupul ca ultimă măsură a lumii, nu se posedă decât pe sine.
Încă de la început, aerul este cel care conduce către cunoașterea noului spațiu. Prin miros, individul cunoaște – obiecte, oameni, pe sine însuși. Iar aerul devine sub ochii noștri din ce în ce mai dens, mai fizic. De o consistență nouă, aerul îl poartă pe dansator în călătoriile sale și ale corpului său – prin înstrăinare și însingurare, prin confuzie și asumarea de noi identități, prin foame și prin exuberanța nevoii – prin foamea de aer, prin foamea de dans. Prin foamea de a fi. Prin foamea de a spune că ești, în ciuda oricărui regim politic de care ești supus. Pe scenă, răsleț, cuvinte care se desfac și se recompun. ICH, WE, IN. Și apoi UN-HEIMLICH. Familiarul, protectorul, căminul (Heim), care se poate transforma în orice clipă în străinătatea absolută. Într-un colț, un ventilator cu brațe de zvastică suflă fiorosul aer al forței. Neputința împotrivirii. Lupta rezistenței.
Migrația în spațiu implică pierdere și redobândire, renunțare și redescoperire. Explorarea unui spațiu geografic nou obligă corpul să fie mereu în mișcare și să răspundă oricărui stimul, fie el politic, geografic, cultural, fiziologic. Această trecere ilustrată coregrafic este susținută muzical prin bogata posibilitate a violoncelului mânuit de Sebastian Rehnert – de la muzicalități ale extremului orient, la suflul sunetelor pure și până la sonatele lui Bach, muzica spectacolului KM oferă căi multiple de înțelegere și de reprezentare.
Avem în față o pendulare constantă între identități – umane, naționale, politice, coregrafice. Lepădări și asumări, dorințe și nevoi, supraviețuire și abandon de sine, toate redate într-un dans care comunică, dincolo de sensurile prestabilite, o foame de dans, o foame de aer. Un spectacol care vorbește subtil despre sufocări pentru a ne învăța cu adevărat să respirăm.
Coregraful Massimo Gerardi este prezent în cadrul Linotip cu alte două spectacole, MANKIND și HOT DOG, pe care îl puteți găsi în portofoliul centrului independent coregrafic în viitoarea stagiune.
KM
Spectacol invitat în cadrul proiectului „Focus.Coregraf – Massimo Gerardi”, organizat de Linotip Centru Independent Coregrafic
Coregrafie și concept: Massimo Gerardi
Dansator: Yuya Fujinami
Muzica: Sebastian Rehnert
Scenografie și light design: Ted Meier
Foto: Ian Whalen
Print