Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Charlie Chaplin…
Pentru mine, teatralitate înseamnă podoabă dramatică. Înseamnă arta suspansului. Înseamnă să știi cum să închizi brusc o carte. Înseamnă lumina de la o țigară aprinsă, înseamnă efect de culise, o împușcătură, un strigăt, un bubuit. Înseamnă o intrare sau o ieșire de efect. Toate astea pot părea chestii ieftine și evidente, dar, dacă știi să le exploatezi cu sensibilitate și discreție, ele fac poezia teatrului. (…)
N-o să pretind acum că-mi place Shakespeare pe scenă. Sensibilitatea mea este prea legată de epoca în care trăiesc. În plus, presupune un tip de actorie care îmi displace și nici nu mă interesează. Mă simt de parcă aș asculta o predică. (…) Și-n plus, îmi displac temele shakespeariene, cu regi, regine, nobili și onoare. Poate că e vorba de psihologia mea sau de concepțiile mele particulare. Când mă luptam să fac rost de o bucată de brânză și de pâine, nu prea era loc pentru onoare. Și nu mă regăseam deloc în problemele unui prinț. Mama lui Hamlet putea să se fi culcat cu toată lumea de la Curte, și eu tot indiferent aș fi rămas la
suferința pe care i-o provoca ea lui Hamlet.
Cât despre gustul meu în ceea ce privește reprezentarea unei piese, prefer teatrul convențional, cu proscena care desparte publicul de realitatea imaginară. Îmi place când se ridică sau se trage cortina, lăsând la vedere scena. Îmi displac spectacolele interactive, care se petrec în fața rampei și în care un actor vine și explică povestea. În afară de faptul că e didactic, acest procedeu distruge farmecul teatrului și e o modalitate prozaică de a te descotorosi ușor de expozițiune.
Print