Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Charlie Chaplin…
Cât despre gustul meu în ceea ce privește reprezentarea unei piese, prefer teatrul convențional, cu proscena care desparte publicul de realitatea imaginară. Îmi place când se ridică sau se trage cortina, lăsând la vedere scena. Îmi displac spectacolele interactive, care se petrec în fața rampei și în care un actor vine și explică povestea. În afară de faptul că e didactic, acest procedeu distruge farmecul teatrului și e o modalitate prozaică de a te descotorosi ușor de expozițiune.
În ce privește decorul, îl prefer pe cel care contribuie la crearea efectului realist și nimic mai mult. Dacă e o piesă modernă în care e vorba despre viața de zi cu zi, nu vreau design geometric. Toate aceste efecte minunate mie îmi distrug mecanismul iluziei.
Există creatori remarcabili care și-au impus într-o asemenea măsură ideile scenice, încât au ajuns să sufoce cumva și actorul, și piesa. Pe de altă parte, doar niște draperii și niște trepte care duc spre nicăieri nu sunt o alegere mai bună. Epatează prin erudiție și parcă urlă: „Lăsăm loc din plin și pentru nobila dvs sensibilitate și imaginație!”. (…)
Nu cred că actoria poate fi predată. Am văzut oameni foarte inteligenți care n-au putut să o practice, precum și proști care se descurcau chiar bine pe scenă. Dar actoria presupune înainte de orice sensibilitate. (…) Inteligența total lipsită de sensibilitate este caracteristică prototipului criminalului, iar sensibilitatea total lipsită de inteligență este caracteristică idiotului inofensiv. Dar când intelectul și sensibilitatea se află în echilibru perfect, avem de-a face cu actorul la superlativ. Esențial pentru un mare actor este să se placă atunci când joacă.