„Chicago“ lovește din nou!

Anul trecut, la „Gala Absolvenților“ de la Universitatea Naționată de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ din București am văzut câteva spectacole studențești cărora le-ar fi stat foarte bine pe scene profesioniste și care ar fi putut avea chiar succes: personalități deja formate, mijloace deja stăpânite, dorință de a se juca și de a se arăta etc. Printre alte spectacole de absolvire, un „Chicago“, adaptare după celebrul musical al lui Fred Ebb și John Kander, pus în scenă de Gelu Colceag, cu absolvenții masteratului de actorie. Anul acesta, povestea se repetă, parcă spre a pune pe gânduri corul numeros al vocilor care deplâng, în necunoștință de cauză, lipsa talentelor puternice în rândul tinerilor. Povestea se repetă și are toate datele să spulbere reticența: tinerii absolvenți sunt buni, unii chiar foarte buni. Dar au nevoie de ocazia de a arăta cât de buni…

Săptămâna „Uși deschise“ s-a încheiat vineri, 11 aprilie, cu un alt „Chicago“, regizat de același Gelu Colceag, o producție de absolvire a studenților de la Master Anii I și II Actorie. Din nou musical într-o țară cu o viață teatrală fără musical, din nou talent într-o țară cu o viață artistică în care talentul nu este nici pe departe de ajuns, din nou profesionalism… Și, din păcate, din nou gândul că mult din acest talent se va pierde sau va rămâne neconcretizat. Însă poate că de data aceasta, după ani întregi în care s-a tot tras semnalul de alarmă, ceva se va schimba și vom vedea „Chicago“ într-o sală de spectacol cu o capacitate mai mare, poate chiar în cadrul unui program încheiat sau chiar într-un repertoriu. Își merită acest loc, pentru că vine cu o propunere credibilă, coerentă, dinamică, care nu dă greș la publicul larg.

Povestea o știe toată lumea din filmul cu Richard Gere, Catherine Zeta-Jones etc. Absolvenții de la UNATC o spun cu forță și cu umor, într-o producție de două ore, în care toată distribuția își arată calitățile. De la prima scenă, în care în celula din penitenciarul de femei ajunge ingenua

Roxie Hart (Cristiana Ioniţă) după ce și-a ucis amantul, până la ultima, în care vedem o vedetă de carton care a uitat că e o vedetă fabricată de un avocat ager și fără scrupule, Billy Flynn (Alex Călin), povestea se spune rapid, cu ritm, în secvențe decupate profesionist. Totul e credibil și nimic nu vine din altă poveste. În câteva scene de grup, condamnatele își conturează lumea: vulgară, crudă, dar în același timp foarte umană. Velma Kelly (Ana Bianca Popescu) se dezvăluie în câteva secvențe, are voce și nu întrece măsura. Roxie Hart, prostuța timidă care visase să devină actriță, se ia în cele din urmă în serios și uită că vedeta care a ajuns e doar creația unui avocat parșiv. Transformările personajului survin natural, protagonista parcurgând etapele cu naturalețe, subliniind nuanțele, jucându-și inocența pe muchie de cuțit.

Și Billy Flynn face același lucru, partitura plină de umor, ironie și sarcasm oferindu-i actorului Alex Călin șansa de a se vedea într-un rol care cere maturitate și mobilitate. În cazul soțului păcălit, Domnul Celofan – provincial, strângace, credul și înduioșător, fără oscilații și fără îndoieli, egal cu sine și monoton, Idris Clate respectă întru totul datele personajului. Cât despre Mama Morton, care face și desface fără scrupule, dar cu umor, viețile condamnatelor, ea iese din tipic, în varianta de la UNATC; nimic din șefa cu aer de codoașă din film, nimic din grobianismul matroanei. De data asta, Mama Morton (Raluca Aprodu) e o „șmecheră“ cu arme mai subtile: farmec, perversitate, prezență de spirit care nu dă greș, un simț al orientării indispensabil supraviețuitorului și o deosebită… mobilitate.

Acest „Chicago“ s-a jucat, pe scurt, cu un profesionalism care ar merita poate o serie de reprezentații într-un loc în care spectacolul să poată fi văzut de mai multă lume. Poate că Teatrul Foarte Mic, care a preluat câteva spectacole ale absolvenților UNATC de anul trecut și le-a integrat în repertoriu, va fi urmat și de alte teatre. Și destule dintre aceste instituții de stat au nevoie de sânge proaspăt și trebuie să deschidă măcar ferestrele, dacă nu și ușile, ca să poată intra un aer nou. Acest aer nou se simte revigorant și în „Chicago“, spectacol de public dintre cele pe care și le doresc multe teatre de stat, dar pe care nu reușesc să le aibă, preferând în schimb producțiile submediocre, multe dintre ele „cu vedete“, în care bunul-gust e abandonat, în favoarea kitsch-ului vândut pe post de divertisment. „Chicago“ poate fi un început sau măcar material de probă. N-ar trebui să rămână un exemen de absolvire și o fotografie de grup cu o promoție, ci să meargă mai departe. Ar putea fi un început – și pentru un grup de actori, și pentru un teatru care vrea ceva nou și e dispus să facă ceva pentru a-l obține.

UNATC

Chicago, de John Kander şi Fred Ebb

Master I şi II Arta Actorului
Coordonator proiect: Prof.univ.dr. Gelu Colceag
Distribuţia:

Velma Kelly: Ana Bianca Popescu

Roxie Hart: Cristiana Ioniţă

Billy Flynn: Alex Călin

Amos Hart: Idris Clate
Mama Morton: Raluca Aprodu

Mary Sunshine: Lucian Ionescu
Hunyak: Anamaria Maier
M.C.: Andreea Şovan
June: Mihaela Velicu

Mona: Alina Surduc
Annie: Anca Florescu
Lisa: Alina Petrică
Kitty: Lorena Luchian
Fred Casely: Silviu Mircescu
Poliţist, Judecător: Anghel Damian
Procuror: Silviu Mircescu

Ziarişti: Vlad Bîrzanu, Andrei Cătălin, Lorena Luchian, Ilona Brezoianu, Rareş Andrici, Anghel Damian, Mădălina Craiu, Andrada Fuscaş, Cosmin Dogioiu

Coordonatori:
Drd. Vlad Logigan – Arta Actorului

Lect.univ.dr. Roxana Colceag – Adaptare şi pregătire coregrafică
Drd. Nadia Trohin – Pregătire vocală
Idris Clate – Asistenţă Coregrafie
Andreea Iacomiţă – Asistenţă Regie şi Sonorizare

Costume: Iulia Popescu (Master II Scenografie)
Light Design: Drd. Daniel Klinger
Lumini: George Rotaru / Alex Bibere (Master I Light&Sound Design)
Operator Spot: Mitu Dumitraşcu
Costumieră: Valentina Uţă
Maşinist: Eugen Bănică