În rubrica „Teatrul în cioburi de memorie” veți descoperi fotografii cu mari actori și mari regizori, împreună cu o scurtă poveste. Acum, actorul Ryszard Cieślak și regizorul Jerzy Grotowski din Polonia în anul 1965, într-o repetiție cu „Prințul Constant”.
În 1965, la Teatrul Laborator inițiat de Jerzy Grotowski se făceau repetiții pentru spectacolul „Prințul Constant”, creație fundamentală atât în opera celebrului regizor polonez, cât și în cariera actorului Ryszard Cieślak. Fotografia realizată de Marek Czudowski ni-i arată pe cei doi într-o repetiție nocturnă, dintre cele pe care le făceau adesea.
Despre vremea în care lucrau la „Prințul Constant”, Cieślak avea să depună mărturie într-un text de mai târziu, după cum urmează: „Lucrul la Prințul… mi-a schimbat viața și concepția despre lume. Tot ce spusesem înainte fusese convențional și venise din frică. Cu acest spectacol mi-am dat brusc seama că nu are de ce să-ți fie frică, că fiecare e cum e și că nu trebuie să ne schimbăm complet, pentru că suntem buni. Noi doi lucram deseori noaptea, în liniște. Țin minte o astfel de noapte. Era Anul Nou. Toată lumea se distra la petrecere, dar eu și Grotowski am lucrat opt-nouă ore, fără ca el să scoată un cuvânt. (Nu mi-a spuns niciodată „Să începem, Ryszard!” Stătea acolo fără să vorbească ore întregi, aproape nemișcat, de parcă n-ar fi vrut să mă deranjeze nici cu cel mai mic zgomot.) Eu improvizam niște cuvinte, căci în faza aceea nu foloseam textul. Doar la sfârșit m-a întrebat dacă mai țin minte ceva, mi-a zis ce-ar trebui să țin minte și mi-a amintit de ieșirile spontane. Nu voia să învăț textul pe de rost, ci mai degrabă doar să-l citesc iar și iar până îl învăț de la sine. Cu cât citeai mai mult scenariu, cu atât țineai minte mai bine fragmentele și le integrai în spectacol. Țineam minte ce era cu adevărat esențial și important pentru mine.
Am descoperit asta împreună. Fără el, care stătea într-un colț ca un „ochi exterior”, n-aș fi reușit. Între noi era un fel de „arc voltaic” – cum ne apropiam de el, cum apărea lumina.”
Print