Am trăit s-o vedem și pe-asta! La începutul anului 2014, aceasta nu mai este o întrebare retorică! Vremurile se schimbă, artiștii sunt imprevizibili și mișcările din lumea lor, asemenea. Majoritatea artiștilor români tânjesc, prin tradiție și prin definiție, după scenele Occidentului – suferință veche, dor ancestral, temperat poate, însă numai o idee, în sânul puțin mai încrezător al tinerei generații, din fericire o generație de cetățeni ai lumii.
Ce se întâmplă? Corpul de balet al Operei Române, care, începând de anul acesta, se numește Baletul Național al României, după reorganizarea instituțiilor de teatru liric propusă în toamnă de Ministerul Culturii, primește sânge tânăr direct de la Royal Ballet de la Covent Garden, Londra. Se întâmplă într-un context agitat, căruia i s-a adăugat în ultimele zile încă un element: singurul liceu de coregrafie din București ar putea fi desființat și transformat într-o anexă a Liceului de Muzică Dinu Lipatti. Motivele? Nici nu contează cu adevărat.
În astfel de zile deloc încurajatoare pentru atât de curajoșii artiști în devenire care se pregătesc în această capitală europeană, cotidianul britanic „The Guardian“ anunță plecarea încă unui balerin de la Royal Ballet, instituție părăsită în ultimii doi ani de o mulțime de artiști valoroși, care au invocat lipsa de apreciere din partea managerilor instituției, lipsa de perspectivă și numărul epuizant de ore de muncă. Potrivit ziarului menționat, balerinul polonez Dawid Trzensimiech, cotat drept unul dintre cei mai promițători soliști de la Royal Ballet, și-a înaintat demisia, invocând indiferența și lipsa interesului pentru pregătire de la Royal Opera House, și a anunțat că se va alătura Baletului Național de la București, unde va ocupa poziția de prim-solist. În treacăt fie spus, instituția bucureșteană nu pare să fi comunicat până în prezent această importantă achiziție.
Plecarea apreciatului artist polonez de la Covent Garden, survenită într-o perioadă în care balerinii se revoltă împotriva programului încărcat și cer imperativ o schimbare în program și în numărul orelor de muncă, din ce în ce mai presante, și decizia de a accepta oferta de la București survine la câteva zile după ce balerinul și coregraful Johan Kobborg, fost star al Royal Ballet, a devenit, la 24 ianuarie 2014, coordonator al Baletului Național Român, la aproape un an după ce a părăsit cu scandal Royal Ballet. În decembrie 2013, întrebat într-un interviu publicat de cotidianul „Adevărul“ de ce a decis să plece de la faimoasa instituție londoneză, acesta a explicat: „Să petreci 13 ani în aceeaşi instituţie este foarte mult. Şi nu ar fi aşa, dacă lucrurile ar evolua, însă în toată această perioadă am făcut exact acelaşi lucru. În loc să rămâi acolo şi să mori încet, încet, mai bine fă ceva. Puteam continua acolo încă cel puţin cinci ani, dar nu mai aveam pasiune pentru lucru. Or, baletul nu este un job, este pasiune. La Royal Ballet simţeam că nu pot merge mai departe, ci doar să menţin un nivel pe care l-am dobândit deja“.
După treisprezece ani de prestații extraordinare, care au făcut deliciul publicului de specialitate și al publicului larg, și danezul Johan Kobborg, și Alina Cojocaru, faimoasa lui parteneră de scenă și de viață de ani buni, au plecat de la Royal Ballet cu un gust amar, despărțirea fiind grăbită, potrivit declarațiilor acestora și ale altor artiști care au luat aceeași hotărâre, de lipsa de implicare a managementului și de plafonarea inevitabilă generată de dezinteresul general al conducerii față de evoluția balerinilor. La ceva vreme după ce și-a anunțat despărțirea de Royal Ballet, Alina Cojocaru a făcut următorul comentariu pentru presa britanică: „După ce ai dat tot ce ai avut vreme de treisprezece ani, ori te rezumi la a-ți face treaba, după care pleci acasă, ori treci mai departe, îți găsești alt loc. A trebuit să plec. Voi rămâne întotdeauna recunoscătoare pentru toate experiențele bune de aici și chiar și pentru cele groaznice, pentru toate minciunile și toate adevărurile care mi s-au spus ori care s-au spus despre mine. Ei m-au făcut să învăț niște lucruri despre cine sunt eu însămi și ce prețuiesc“.
Print