O mulțime de spectacole anunță teatrele din capitala Franței pentru toamna aceasta, când viața artistică își reintră în drepturi. Pentru stagiunea 2018-2019, se anunță producții de toate felurile și la instituțiile publice, și la teatrele private, care își tot vestesc cu surle și trâmbițe dorința de schimbare, câteva dintre cele mai cunoscute schimbându-și recent și conducerea. În jur de 120 de spectacole noi le promite Parisul spectatorilor, creații după contemporani autohtoni și străini, recitiri ale clasicilor și experimente între genuri, care ar trebui să aibă premieră până în octombrie.
Presa franceză semnalează de astă-vară producții demne de atenție, pe care mizează instituțiile, dincolo de genuri și de numele tari vehiculate. De la Thomas Ostermeier, cunoscutul regizor german, la artiști valoroși, dar de prea mică rezonanță internațională, toamna se întoarce la Paris cu o ofertă bogată. Iar aceasta are, se observă cu ochiul liber, o preocupare reală pentru clasicii neepuizați. Creațiile pe care mizează destule teatre sunt, adesea, revizitări ale lui Shakespeare, Molière, Dostoievski sau Kafka.
„Demonii”. Punct și de la capăt
După ce și-a deschis porțile sâmbătă, 15 septembrie, pentru publicul larg, care a putut să viziteze clădirea istorică de Ziua Patrimonului, Odéon-ul va găzdui din 19 septembrie „Demonii” de F.M. Dostoievski, în regia lui Sylvain Creuzevault, în 19 și 20 septembrie fiind programate avanpremierele.
Într-un spectacol a cărui durată este estimată la patru ore, regizorul își continuă astfel cercetarea începută în 2009 cu „Notre terreur” și investighează în primul rând dialogul, în toate sensurile sale, din „Demonii” – dialogul imposibil dintre oameni, dialogul dintre om și „umbra” lui, dialogul dintre tenebrele interioare ale spiritelor care, fie ele progresiste sau conservatoare, vor să conducă lumea.
„Improvizație prin cunoaștere până se naște spectacolul”, iată formula anunțată de creatori, care se ambiționează să creadă în rezultatul pozitiv al unui plan îndrăzneț ce reconfirmă interesul pronunțat al creatorilor de teatru, în ultimii ani, pentru clasicii literaturii. În treacăt fie spus, câteva zile mai târziu, tot la Odéon, vine în vizită, în cadrul Festival d’Automne, spectacolul „Procesul”, adaptare după Franz Kafka semnată și regizată de cunoscutul regizor polonez Krystian Lupa.
Shakespeare, Ostermeier, Comedia Franceză
Pe 22 septembrie la Comedia Franceză are loc prima reprezentație oficială cu „Le nuit des rois ou tout…” („A douăsprezecea noapte”) după William Shakespeare, în regia lui Thomas Ostermeier. Prima creație a regizorului berlinez cu trupa franceză, spectacolul îi permite să se concentreze, după cum el însuși a declarat, pe ceea ce îl preocupă din ce în ce mai mult: „actorul-creator”.
Întoarcerea la lumea Marelui William, care ne trimite tot timpul, spune Thomas Ostermeier, la întrebarea „Cine e acolo?”, prima replică din „Hamlet”, se face sub forma unei incursiuni ce are drept pretext celebra piesă. Natura umană este pusă sub lupă în acest demers, natura umană pur și simplu, a explicat regizorul, adăugând că în spectacolul său se decupează o reflecție despre „viața socială civilizată ca posibilitate”, în contextul în care singura preocupare a suveranului din ținut este dragostea sau, mai degrabă, o anumită imagine pe care și-o face despre dragoste.
„Tartuffe” se întoarce
Nu că ar fi plecat vreodată cu adevărat de pe scena franceză, dar toamna aceasta celebrul personaj al lui Molière revine sub o altă mască, într-o altă interpretare, la Théâtre de la Porte Saint Martin. Începând din 14 septembrie, sub bagheta regizorului Peter Stein, care are în spate o lungă carieră de cercetare a clasicilor, acolo îi vor putea vedea spectatorii pe Pierre Arditi, în rolul celui mai cunoscut impostor francez din toate timpurile, și pe Jacques Weber (Orgon).
În 1977 și, respectiv, 1978, Roger Planchon și apoi Antoine Vitez au pus în scenă aceeași piesă la același teatru, marcând astfel un moment important în istoria locului. Prin urmare, la patruzeci de ani de la acel moment, teatrul prezintă spectacolul lui Peter Stein, după ce anul trecut a inclus în repetoriu montarea cu „Tartuffe” a lui Michel Fau.
Copilul, în varianta lui Éric-Emmanuel Schmitt
Dacă tot e vremea întoarcerilor, scriitorul Éric-Emmanuel Schmitt se întoarce și el nu la biroul pe scris, ci pe scenă, pentru care se pare că a prins gust. Bucurându-se repede de un mare succes, intrată deja în rândul textelor contemporane clasicizate, s-ar putea spune, prin pătrunderea în școli și în programa școlară, povestirea sa „Domnul Ibrahim și florile din Coran” evocă o copilărie petrecută în anii ’60. Un copil de origine evreiască leagă o relație strânsă cu un musulman și povestea lui, sub formă de monolog, o spune pe scenă autorul însuși.
Nu este nicidecum o premieră, ci doar o reluare semnalată de toate publicațiile franceze. După multe reprezentații susținute în străinătate, Éric-Emmanuel Schmitt se întoarce acasă, la Rive Gauche, pentru a spune iar povestea. Și nu se întâmplă des să vezi pe scenă un scriitor de talia lui rostindu-și propriul text.
„Misery” pe scenă
Iată, creatorii francezi îl descoperă pe Stephen King, afirmă presa franceză, prezentând câteva adaptări pentru scenă după romanele scriitorului american, un clasic contemporan dintre ce mai citiți și răsfățatul cineaștilor și al producătorilor de televiziune. Una dintre dovezile acestei descoperi târzii face parte, din 19 septembrie, din oferta de toamnă propusă de Théâtre Hébertot.
Cunoscuta poveste inventată de romancierul american, adaptată pentru marele ecran și cu noroc pentru Kathy Bates, care în 1990 a câștigat un Premiu Oscar pentru rolul infirmierei psihopate și îndrăgostite, îi aduce pe scenă la Paris, în regia lui Daniel Benoin, pe Myriam Boyer și Francis Lombrail. Reprezentațiile au fost anunțate, biletele s-au pus în vânzare, povestea e gata să înceapă…
Print