„Păstrează copia și nu uita originalul” de Valentin Nicolau, o „povestire dramatică într-un act”, așa cum și-o intitulează autorul, va fi prezentată într-un spectacol-lectură la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, pe 23 mai, de la ora 17.00, la Sala „Ion D. Sârbu”. Evenimentul face parte din programul „Autorii sunt în sală”, ce își propune să încurajeze dramaturgia contemporană românească, din dorința de a sensibiliza regizorii aflați în căutare de texte valoroase, precum și de a atrage publicul către creația dramatică autohtonă. Proiectul este destinat prezentării în premieră pe țară a unor texte din dramaturgia originală românească a ultimilor ani.
Regia îi aparține lui Mircea Cornișteanu, iar distribuția este alcătuită din Claudiu Bleonț și Mircea Cornișteanu.
Piesa „Păstrează copia și nu uita originalul” deschide volumul cu același titlu publicat la Editura Nemira și care conține încă alte șase piese scurte. „De regulă, am rejectat ideile de teatru care nu ar fi produs un text dramatic de durata unui spectacol obişnuit. În ultima vreme, însă, tocmai aceste teme de <concert de cameră> au început să mă atragă şi nu le-am mai abandonat”, spune dramaturgul. „Am adunat într-un volum schiţele dramatice care nu depăşesc o oră de joc. Monolog, duet, cvartet… Exerciţii dramatice în situaţii-limită, cu resurse de scenă reduse la minim, poveşti scurte, dar de mare intensitate.” Este și cazul textului care va fi prezentat la Craiova. O poveste în care doi călători într-un tren care merge spre munte, se rătăcesc prin tuneluri… O călătorie de mai puţin de-o oră în care ajung să-şi descopere secrete îngropate de ani întregi. O poveste plină de suspans, cu accente de thriller şi tenebre dostoievskiene, care începe într-un compartiment de tren cu doi oameni şi se încheie în acelaşi compartiment, cu unul singur. O călătorie care începe așa… și continuă pe 23 mai, la Craiova!
„CĂLĂTOR1: Da, sigur, e liber… Făceţi-vă comod, abia ce s-a eliberat. În maxim o oră ajungem… Sunteţi din localitate?… Mergeţi la munte?… Şi eu. Cum e orăşelul din care veniţi?… Are femei frumoase, am văzut. Dar cam cenuşiu. Cam trist… V-aţi născut acolo?… Locuiţi acolo?… De mult timp?
CĂLĂTOR2: De 19 ani. Ajunge!
CĂLĂTOR1: O viaţă de om!… Acum îmi dau seama! N-am mai mers cu trenul de… să fie… cam tot aşa, aproape vreo douăzeci de ani. Ce chestie!… Mi-a venit aşa, fără motiv, să mai circul şi eu ca omul normal, că-mi place să fiu popular. Să mai iau pulsul naţiunii… Am trimis maşina cu şoferul înainte, să mă aştepte la vilă, iar eu… glasul roţilor de tren, vorba cântecului. Da, domne’, un car de vreme de atunci!… Şi? Cu ce treburi?… V-aţi mutat cu serviciul acum 19 ani?… V-aţi însurat acum… V-aţi… Ce putea să vă reţină atâta vreme?
CĂLĂTOR2: N-am chef să vorbesc.
CĂLĂTOR1: Eu n-aş sta prizonier într-o localitate ca asta nici măcar o zi! Doar dacă am ceva să convingă, cu argumente bine… ca domnişoara care tocmai a coborât. Şi nici atunci mai mult de o zi – două, că avem treabă, responsabilităţi. Trebuie să ţinem frâiele, să facem ţara ca o floare. Plus plictisul, şi ăsta omoară… Aţi observat-o? O cunoaşteţi?… Frumoasă femeie! S-a îndrăgostit imediat de mine. Încă o victimă!… Mai glumim şi noi, ce naibii, sunt conştient că la vârsta mea fătucile astea sunt atrase mai mult de portofelul meu decât de fizicul meu care, să recunoaştem, nu arată chiar aşa de rău. Mă menţin, domnule, pentru că toată viaţa mea am ştiut să păstrez aparenţele. Nimic nu-i mai important în viaţă decât să-i faci pe ceilalţi să creadă ce-ţi convine ţie… Şi credeţi-mă, am trecut prin atâtea. Am fentat viaţa asta cum puţini au reuşit vreodată. Viaţa e docilă, dac-o îmblânzeşti la timp şi dacă-i mai aduci aminte din când în când cine-i stăpânul, se supune. De unde ziceaţi că sunteţi?… Nu păreţi din provincie. Aveţi un aer de capitală, cam prăfuit niţel. Glumeam!… Se vede că şi dumneata ai făcut ceva la şcoala vieţii. Tot nu mi-ai zis ce-ai căutat în orăşelul ăla…
CĂLĂTOR2: N-am ieşit din el 19 ani.”
Print