„Într-un context alienant și privat de senzorialitate, cauzat de o eră a tehnologiei virtuale, de lipsa educației corporale, de inegalități sociale, rasism, migrație și violență, această metodă privilegiază atingerea, experiențele fizice, înaintea experienței vizuale care domină societatea contemporană” — așa sună descrierea întrevederii pe care o prilejuiește intervenția artistică pentru un singur spectator creată de Mădălina Dan. The Agency of Touch este un performance tactil care presupune un parcurs dublu, cu o mișcare ce pornește de la straturile epidermice, adică din exterior, și ajunge în interior, transformată în reacții imediate, gânduri prelungite dincolo de piele.
Mădălina Dan propune un demers în care ochii se închid, simțurile se dilată, pielea își ia în serios rolul de receptor al senzațiilor provocate de atingeri sau de căldură, transpune și analizează percepția din zona terminațiilor nervoase ale pielii în zona reacției imediate. The Agency of Touch, Agenția atingerii, presupune ca scenariu o scurtă punere în temă – artista se asigură că cel / cea care participă știe ce implică intervenția, apoi participarea efectivă – într-un cort, așezat pe o masă de masaj (cu fața în jos sau în sus), pregătit pentru practica tactilă (timp de aproape douăzeci de minute) – și o a treia parte, cea a exteriorizării, a expunerii trăirilor într-o altă formă de sensibilitate. Artista îl ghidează pe participant într-un al treilea spațiu, în care îl invită să transpună pe hârtie (în culori sau monocrom) cartografierea senzorială. Ca variantă la culoare și formă, poate fi trecerea gândurilor pe hârtie, în cuvinte, într-un jurnal care include reflecțiile vizitatorilor. Un perete are rolul de martor tăcut, păstrând într-o expoziție desenele – mărturii ale întâlnirilor anterioare.
Cu The Agency of Touch este vorba despre asumarea unei interacțiuni care va transforma propriul corp în claviatură, în care participantul descinde cu relaxare în teritoriul simțurilor, mai cu seamă al tactilului. Atingerile artistei se transformă în puncte de contact și stabilesc pe trupul spectatorului-participant un traseu tangibil din care nu lipsește surpriza în ghicirea și simțirea următorului loc din harta invizibilă. Și, odată cu el, a următorului șir de corespondențe între vârful degetelor, suprafața palmelor, oasele coatelor și corpul care primește stimulii pe care îi transformă în senzații de bine, de cald, de percepere a fineții sau de mișcare. Corpul este masat, „frământat”, apăsat fin sau ritmic, cu atingeri simțite sau doar ghicite, iar zonele corporale definesc o hartă a sensibilității care nu trebuie intelectualizată.
Chiar mai mult, așa cum își propune artista, se face trecerea de la intermedierea realității pe care o oferă văzul la cea mai intimă, a cunoașterii empirice: „În perioada de cercetare pentru proiectul ăsta m-a interesat mult abordarea performativă şi de compoziţie şi din perspectiva non-vizuală, de non-reprezentare, în care experienţa se percepe prin alte simţuri decât cu ajutorul ochiului. Ceea ce propune cadrul The Agency of Touch se referă la faza premergătoare esteticului, la întoarcerea la definiţia originală din greacă, «aisthesis» – percepţie şi experienţă senzorială ca modalitate de cunoaştere înaintea vizualului şi a reprezentabilului.”[1]
Dezvățarea de a privi prin grilele cunoscute, nevoia de a reveni la firesc și de a nu mai trece ceea ce trăim exclusiv prin filtrul rațiunii se numără printre acțiunile pe care artista le dorește continuate, prelungite în cotidian: „Pentru mine cadrul The Agency of Touch se continuă şi în afara sferei artistice, atingerea fiind o resursă naturală pe care o folosim foarte puţin în afara sferelor intime şi a convenţiilor sociale. The Agency of Touch se doreşte a fi o practică corporală facilitată de atingere, un proces de explorare şi integrare a potenţialului perceptiv şi senzorial al corpului şi în afara cadrului artistic, în viaţa de zi cu zi”.[2]
Mădălina Dan / Hochschulübergreifendes Zentrum Tanz, Berlin
The Agency of Touch
Creat de Mădălina Dan
Decor și costume: Ana Botezatu
Sunet: Natalia Bustamante
[1] Mădălina Dan, Limita între ceea ce trăiesc și ceea ce extrag din ce trăiesc, interviu realizat de Bea Kovács [în] Drumuri transfrontaliere, TESZT, 2017 (v. http://www.teszt.ro/ro/2017/festival/publicatii/580/drumuri-transfrontaliere-2017/), p. 120
[2] ibid.