
Sfârșit de mai, 2017. Galactoria. La Cluj, o nouă generație de actori, pregătiți de Miklos Bacs și Irina Wintze, își ia zborul spre viață. Sunt cincisprezece tineri plini de vise și revolte, la începutul unui drum care în teatrul românesc al momentului nu se anunță a fi ușor. I-am văzut trei zile, în tipuri de spectacol diferite, în ipostaze diferite, și sentimentul a fost același pe care îl am de ani întregi când văd noi promoții de absolvenți pe scenă: sunt puternici, sunt frumoși și au un mesaj de transmis! E mesajul unei generații care nu mai e „de aur” în sensul consacrat al expresiei-clișeu atât de mult folosită în mass-media, ci e dintr-un alt metal, cel puțin la fel de prețios, dar mai dur și mai fragil în același timp.
„Noi ce suntem? Generația de plastic?” era una dintre întrebările lansate în eter la începutul spectacolului „R3A”, bazat pe „Richard III” al lui Shakespeare, și prezentat în a treia seară de Galactoria la Sala Studio „Radu Stanca” de la Facultatea de Litere din Cluj. Și am să mă refer în primul rând la acest spectacol, pentru că la final am rămas cu senzația pregnantă că e o mare pierdere că s-a jucat pentru ultima dată și că niciun teatru din Cluj sau din România nu e preocupat să preia astfel de producții la cheie, ușor de mutat, pentru care e nevoie de resurse minime, și să le joace pentru publicul larg. Nimeni! Și totuși, energia care s-a creat aseară în micuța sală Studio, din superba grădină a Facultății de Litere, a avut un nivel al calității pe care rar îl întâlnești în teatre mari.

Un excelent exercițiu pe texte de Shakespeare, în regia lui Miklos Bacs și a Irinei Wintze, în care scena dintre Richard III și Lady Anne este reluată, în diverse forme și din perspective diferite, spartă din când în când de texte personale, meditații despre arta actorului, despre sensul ei, text și metatext, ieșiri și întoarceri în rol, un fel inteligent de a interpreta în același timp rolurile și pe ei înșiși interpretând rolurile… Amestecați printre spectatori, fiecare se ridica atunci când venea momentul și intra în scenă, în micul spațiu de joc din mijloc, unde o masă lungă era întregul decor. Nouă ipostaze ale lui Richard și șase ale lui Lady Anne au co-existat în scenă și au creat acel mic univers magic, acea fină plasă de energie, care atât de rar se mai întâmplă la teatru. Dincolo de o bună rostire a textului, dincolo de mișcare, de farmec personal, de nota personală, care adăuga noi și noi și infinite nuanțe unor personaje care au marcat istoria teatrului și cărora e greu să le mai aduci azi ceva nou, dincolo de propriile întrebări despre sensul teatrului, strecurate inteligent printre replici, despre sensul lor, ca actori, în teatru, la începutul unui drum de-a lungul căruia astfel de întrebări vor reveni, cu siguranță, adesea și, cu siguranță, mai presante, frumusețea spectacolului „R3A” stă într-un soi de inefabil și într-un tip de energie care a creat în sală acea liniște de calitate superioară cu care nu te întâlnești prea des. N-am să nedreptățesc pe nimeni și am să-i numesc pe toți cei cincisprezece care au făcut parte din distribuție, întreaga clasă de actorie, promoția 2017: Andreea Bănică, Norbert Boda, Nicole Burlacu, Alexandru Chindriș, Robert Danci, Blanca-Teia Doba, Radu Dogaru, Denisse Moise, Alexandru Popa, Dan Pughineanu, Irina Sibef, Cosmin Stănilă, Maria Teișanu, Victor Tunsu și Eric Țuțuianu. Sunt nume de care, cu siguranță, vom auzi în anii următori.

Forță, farmec, fragilitate, cruzime, toate au funcționat pe rând în celebra scenă a seducției – de la Dan Pughineanu, Norbert Boda sau Robert Danci expansivi și impetuoși, la excelentul calm aparent, al lui Eric Țuțuianu, un amestec de forță interioară teribilă care stă să izbucnească și să arunce în aer lumea întreagă, conținând în același timp puterea farmecului care stă într-o șoaptă, într-o inflexiune sau într-o privire.
Am ales să vorbesc despre „R3A” pentru că în cele trei zile de Galactoria, petrecute la Cluj, a fost cel mai puternic moment de teatru. Însă, într-o măsură la fel de mare, spectacolele din primele seri, „O femeie”, după romanul lui Peter Esterhazy, realizat de Andrea Gavriliu și invitat deja la festivaluri din țară, sau musicalul „The Rocky Horror Show” le-au pus în evidență calitățile.
Nu pot să nu spun că sufletul acestei Gale este profesorul Miklos Bacs, împreună cu Irina Wintze. Exemple de generozitate absolută, de deschidere și profesionalism, cum puține există în școala românească de teatru. Sfârșit de mai, 2017. Galactoria. La Cluj, o nouă generație de actori își ia zborul spre viață…
ZBOR LIN CĂTRE VIITOR !