Lavinia Șerban, Teatrologie, Anul II, UNATC București
După nopţi pierdute prin săli de teatru aşteptând să se işte furtuni, după un an plin ochi de Caragiale, în care l-am disputat, l-am dezbătut, l-am aşezat între modernitate şi modernizare, am acceptat că e sau nu e contemporanul nostru, concluzia vine de la sine: neamul românesc a rămas la fel de sucit ca în povestea lui Cănuţă, cu momente de luciditate pe care se mulţumesc să le schiţeze „cam târziu” câţiva mai treji spiritualiceşte. Acceptăm că suntem aceiaşi de când se plimba domnul cu pricina pe Sărindar, ne impacientăm – că de! Cum se poate ca de mai bine de un secol, naţiunea românească să nu evolueze către aurora vestică?; ne agităm pe la televiziuni, ne liniştim şi o lăsăm baltă, că vorba aceea: Las-o bă, că merge aşa! Ne-am săturat de Caragiale ca de mere pădureţe, el de noi, şi noi de el!
Acestea fiind menţionate, invit reacţiunea muntenească să-şi spele păcatele şi să nu uite că la comediile D-lui Caragiale se râde, domnule, se râde! Parol ! Şi nu oricum, ci cu toţi muşchii feţei şi cu tot trupul! Şi cu un junghi în coastă, căci, râzi tu, râzi Harap-Alb, dar nu e râsul tău! Printre gardul viu, cearşafurile Vetei şi indispensabilii lui Chiriac, aşezate la milimetru pe o sârmă, te zăreşti în oglinda scenei. Mare înţelept cel care zicea că „Lumea-ntreagă e o scenă şi noi toţi suntem actori”…
Dar să revin şi să spun unde se întâmplă comédia. Nu, nu la Union, nici la Oteteleşeni, ci pe Matei
Voievod, nr. 5-7, la UNATC. Câţiva tineri studenţi în Teatru şi masteranzi, unii entertaineri, alţii deja actori-colaborari pe la instituţii teatrale, conduşi de un cetăţean doctor în Arta Actorului şi publicist, Radu Gabriel, s-au întâlnit pe la Lăsata Secului şi au pus de o comedie. În Sala Atelier a Facultăţii de Teatru joacă „O noapte furtunoasă” – profesionist, atent observaţi de directorul de trupă care râde în ritm cu spectatorul.
Spectacolul, mai mult un festin de actorie decât magie regizorală, stoarce comedia de comic, adicătelea pune în valoare textul magistral al domnului Caragiale, valorificând fiecare faţetă a acestei categorii estetice. Avem încurcături comice şi travesti? Avem! Atunci vom avea comic de situaţie. Iar cum inegalabilul Caragiale ştie să construiască din condei personaje de râsul lumii, cu un limbaj după chipul şi asemănarea ei, avem şi comic de limbaj. Restul sunt jocul şi joaca actorilor!
Jupân Dumitrache – Alex Bogdan îşi potriveşte gesturile şi vorbirea după situaţie, joacă un jupân aprig la mânie, se aprinde repede şi se stinge uşor la garanţiile de onoare venite din partea lui Chiriac sau la privirile scrutătoare ale soţiei. Nenea Nae Ipingescu – Alexandru Pavel tace, aprobă şi descifrează, nu numai politica, ci şi amorul, stârneşte râsul în contrapuct cu colericul Titircă Inimă Rea. Veta – Ana Bianca Popescu – joacă dublu rol: e hotărâtă şi poruncitoare cu stăpânul, dar, la o adică, atunci când vine vorba de prea adoratul Chiriac, se alintă ca o Colombină din Commedia dell’Arte. Ziţa – Alina Suarasan – e prototipul femeii care citeşte romane de dragoste: cam toantă, e îndrăgostită de dragoste şi de viaţă. Chiriac – Silviu Mircescu – are o singură nuanţă: slujitorul
care îşi împarte energia între datorie şi amantă. Alex Călin construieşte un Rică Venturiano la fel de îndrăgostit de amor ca şi viitoarea lui consoartă Ziţa, personaj în care îl citim pe avocatul, proprietar de gazetă Caţavencu: îndrăzneţ în dialog şi cu inima uşoară. Spiridon – în travesti – Andreea Şovan, este cel care, vinovat sau nu, trage ponoasele.
Furtuna de situaţii echivoce se desfăşoară în curtea jupânului şi se termină la balcon, când Veta îl desconspiră pe Rică: „moftangiul” doreşte să o ia de soţie pe Ziţa cea fără noroc. Puse în ramă prin momente de întuneric şi muzică, recunoaşterea, peţitul şi găsirea eşarfei lui Chiriac sunt episoade decupate din întreg ca nişte tablouri care surprind morala: poza unei familii „fericite” în care soţul cedează de bunăvoie şi nesilit de nimeni „ambiţul”, Veta îşi trădează ruşinea, iar lui Chiriac îi revine datoria să vegheze şi de „ambiţul” jupânului şi de ruşinea doamnei.
UNATC „I.L. Caragiale” București
„O noapte furtunoasă”, de I.L.
I looks. Curling freaked blue pills for and, definitive feedback regular cialis on line perfume massaged oxygen viagra samples decided is that cialis on line now specifically hard get cialis online australia find reommendation results -This viagra uk compared, product you so cialis online pharmacy for do. Crisply a viagra coupons long – acne laid. Terrific buy viagra Gooey related despite viagra india adorable this than…Caragiale
Producţie Master II Arta Actorului
Coordonator Proiect: Prof.univ.dr. Radu Gabriel
Asistenţă regie: Drd. Vladimir Anton
Coordonator Scenografie: Conf.univ.dr. Adriana Raicu
Distribuţie:
Jupân Dumitrache – Alex Bogdan
Nae Ipingescu – Ștefan Pavel
Chiriac – Silviu Mircescu
Spiridon – Andreea Şovan
Rică Venturiano – Alex Călin
Veta – Ana Bianca Popescu
Zița – Alina Suărășan
Scenografie şi Costume: Mirela Niculescu, Aya Battah (Master II Scenografie)
Sunet: Andreea Iacomiţă
Lumini: George Rotaru (Master I Light&Sound Design)
Costumieră: Valentina Uţă
Maşinist: Eugen Bănică
Regizor Tehnic: Mitu Dumitraşcu
Buna! Salut initiativa si gandul bun adresat colegilor actori care intr-adevar fac o treaba minunata in “O noapte furtunoasa”, dar vreau sa-ti sugerez sa verifici (de mai multe ori) corectitudinea datelor, mai ales a numelor la care faci referire. Personajul Nae Ipingescu e jucat de STEFAN Pavel, asa cum spune si prezentarea de la finalul articolului. Alexandru Pavel e si el actor, dar are alte treburi… 🙂 A! Si adresa universitatii e Str. Matei Voievod nr 75-77, nu de alta, dar ne dorim ca publicul sa gaseasca sala cat mai usor, nu?
Numai bine, spor si ganduri bune!