Nu chiar în „Piaţa Romană numărul 9” (vorba cântecului), ci puţin mai încolo, în Lahovari 7, se află o sală de spectacole inaugurată toamna trecută în capitală. Teatrelli – „theatre, music & more” este numele noului spaţiu imaginat după un vechi concept, din ce în ce mai agreat însă (cel puţin în Bucureşti): teatru-cafenea. „Confesiunile despre viaţă şi artă” ale lui Radu Beligan, muzicile lui Nicu Alifantis, A.G. Weinberger, Nightlosers sau coregrafiile lui Răzvan Mazilu sunt doar câteva exemple de evenimente petrecute aici. În plus: spectacole de teatru găzduite sau produse sub egida CreArt – Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie al Municipiului Bucureşti, reunind nume familiare: Florina Cercel, Costel Constantin, Adela Mărculescu, Damian Crâşmaru, Marius Bodochi, Radu Gheorghe, Virginia Mirea, Marius Florea Vizante şi aşa mult mai departe. Locul e elegant, primitor şi în formare de public fidel.
Săptămâna trecută – o nouă premieră la Teatrelli, un spectacol de Gelu Colceag – „Hotel California” după Neil Simon. Dramaturg şi scenarist american (născut în 1927 la New York), comediograf de renume, Neil Simon a primit mai multe premii la un loc (Pulitzer, Oscar, Tony, Emmy) decât oricare alt scriitor. Naturaleţea dialogurilor sale, replicile scânteietoare, dozajul particular de realism, umor şi seriozitate îl fac accesibil spectatorilor, care, de cele mai multe ori, se regăsesc într-unul sau mai multe personaje. Iar conflictele dintre soţi, dintre părinţi şi copii, infidelităţile, rivalităţile de tot felul sau teama de bătrâneţe sunt subiecte ce continuă să cucerească publicuri de varii vârste, naţionalităţi sau background cultural. Dintre titlurile sale celebre: „Desculţ în parc”, „Adio, dar rămân cu tine”, „Băieţii de aur”, „Biloxi Blues”, „Sweet Charity”, „Un cuplu ciudat”.
Mai multe „cupluri ciudate” se adună şi în noul spectacol de la Teatrelli, bazat pe trei texte scurte, extrase din două piese similare ca structură – „Plaza Suite” (1968) şi „California Suite” (1976). Ambele reunesc poveşti distincte, cu personaje diferite, dar cu aceleaşi probleme – de cuplu –, poveşti petrecându-se într-un singur spaţiu: living-ul unui apartament dintr-un hotel de lux. Adaptarea regizorului Gelu Colceag poartă un alt titlu celebru – datorat grupului Eagles şi muzicii anilor ′70 – „Hotel California”, cântec ce devine coloană sonoră în ritmuri moderne. Ca subtitlu – cuvintele desemnând intrigile celor trei poveşti – „Un Oscar… O nuntă… O entorsă…”
În prima parte, o vestită actriţă britanică este nominalizată pentru prima dată la Oscar. La Los Angeles a venit împreună cu soţul său, un anticar din Londra. Locuiesc în acelaşi apartament de hotel, împart acelaşi pat şi aceeaşi mare problemă, bine ascunsă: un mariaj de convenienţă. Textul depăşeşte mult în profunzime comedia de bulevard, clişeu adesea asociat lui Neil Simon, trecând în sfera introspecţiei psihologice crude, în care a excelat contemporanul şi conaţionalul său Edward Albee. În timp ce se pregăteşte pentru marea ceremonie de decernare a premiilor şi apoi, după întoarcerea la hotel, actriţa trece gradat printr-o serie de stări: speranţă, panică, disperare, furie şi, în final, resemnare. Carmen Tănase le traversează în nuanţe fine, susţinută calm, chibzuit, echilibrat de Mircea Constantinescu, într-o relaţie tragicomică din zona realismului.
A doua parte ţine de comedia pură, având ca protagonişti alţi doi soţi surprinşi înainte de căsătoria fiicei lor. Ca şi precedentul cuplu, au o problemă comună: de emoţie, mireasa preferă salonului de nuntă – baia apartamentului din hotel, în care se încuie, refuzând orice comunicare cu exteriorul. Încercări disperate de a găsi o soluţie, nervi, discuţii, reproşuri şi lacrimi, în fapt – prilej pentru o înşiruire de replici şi acţiuni comice, speculate la maximum de experimentaţii Tania Filip şi Radu Gabriel. Anii petrecuţi pe scenă, la catedră sau în faţa camerelor de luat vederi îşi spun cuvântul, iar cei doi actori construiesc împreună momentul de vârf al spectacolului, ce urcă astfel în ritm. Sunt secondaţi de Cristina Constantinescu şi Alexandru Pietricică, în rolurile episodice ale tinerilor însurăţei.
Ritmul creşte în continuare odată cu ultima parte, ce virează către comedia bufă, cu tente de teatru al absurdului. Creşte, de asemenea, şi numărul căsniciilor cu probleme. Aflate în vacanţa de vis în California, două cupluri din Chicago folosesc ocazia nefericită a entorsei uneia dintre neveste (după un meci de tenis la dublu) pentru a-şi plăti verbal (şi nu numai) toate poliţele adunate în anii de prietenie. Aceiaşi Tania Filip şi Radu Gabriel, alături de Maria Radu şi Mircea Constantinescu, adaugă dialogurilor elemente de fizicalitate comică, întru obţinerea unei reacţii de râs spasmodic din sală. Suntem la comédii, doară, deci scopul pare a fi atins. Actorii se simt bine în context şi în spaţiul imaginat scenografic de acelaşi Gelu Colceag, publicul se distrează, iar capitala şi-a căpătat un nou loc cu parfum de vest, Teatrelli pe numele său.
CreArt / Teatrelli
„Hotel California” de Neil Simon („Un Oscar… O nuntă… O entorsă”)
un spectacol de Gelu Colceag
Cu: Carmen Tănase, Radu Gabriel, Tania Filip, Maria Radu, Mircea Constantinescu, Cristina Constantinescu, Alexandru Pietricică
Foto: Petrică Tănase (imagini din timpul repetiţiilor)
Print