O minciună naște o altă minciună și fiecare se leagă între ele ca o verigă de o altă verigă până formează un lanț care te sufocă. Ce se întâmplă cu Slava care descoperă că valorile vieții lui – familia, iubirea, fericirea– nu au fost altceva decât o iluzie, o temelie fragilă care s-a surpat încă dinainte să apară adulterul, dezamăgirea și moartea?
„Somnambulism”, textul tinerei scriitoare de origine rusă, Iaroslava Pulinovici, este ca un slalom printre obstacole emoționale și relaționale care se înșiră la nesfârșit, printre oameni a căror iubire nu mai poate fi împărtășită, printre propriile întrebări puse de conștiință, printre starea de veghe și cea de somn, care adeseori se confundă și se susțin reciproc. Textul în sine e o dramă emoționantă și pertinentă, o critică aspră la adresa nu numai a societății de astăzi, ci a societății din toate timpurile, care s-a clădit pe constructul intangibil, ca o statuetă sacră – familia. Iaroslava Pulinovici desființează ideea de familie și o pune sub semnul îndoielii, dându-i însă șansa de a fi salvată, repurificată, întrucât e pilonul central din viața omului, fără de care cei mai mulți ne-am prăbuși. „Somnambulism” e un text care are potențialul de a da naștere unui spectacol puternic, care poate nuanța drama prin mecanisme comice, atât timp cât povestea nu e diluată de interpretări actoricești slabe sau de divagări inutile de dragul de a crea ambiguitate sau o atmosferă stranie, neconstruită pe o minimă logică a ilogicului…
Povestea lui Slava (Ion Grosu) este deopotrivă tragică și ironică. Trădat de soția sa, cu un copil care nu e al lui, trădează la rândul său ca un gest de rezistență și resemnare. E prins între Alla (Crenguța Hariton), amanta de patru ani, și Renata, soția care tocmai a murit în timp ce el era blocat în trafic, neputincios. Iaroslava Pulinovici adaugă ceva din dramatismul specific rus și din profunzimea întrebărilor existențiale pe care și le pun personajele în situații limită.
După cea de-a V-a ediție a proiectului „Spectacolul începe cu o lectură”, la Teatrul Nottara, regizorul Alexandru Mâzgăreanu a montat acest text. „Somnambulism” se desfășoară într-un spațiu plurivalent creat de Rodica Știrbu – o trecere de pietoni (locul accidentului în urma căruia Renata moare), o casă, o redacție, un cimitir – în care Slava se pierde treptat pe sine în dulcea alinare din alcool și în presupusa stare de somnambulism, o metaforă pentru absența din propriul trup atunci când incertitudinea și suferința acaparează toate simțurile. Spectacolul promite la început exact drama puternică, calitate prin care se distinge textul, dar din momentul intrării lui Slava în cimitir, sensul și emoția se pierd în pretenții „ suprarealiste” și acțiuni ambigue, ca și cum ar începe un spectacol distinct. Slava sare și sparge suprafața unui ochi de mărimi considerabile, un fel de portal/hău din propria sa minte/viață/suflet, care se dovedește a fi, de fapt, un accident în șantier sau poate o tentativă de sinucidere, sugestie care nu e dusă până la capăt. Până la acel moment, un grup de prieteni, hipsteri, îl critică și îl compară cu Slava din tinerețe, un tânăr inteligent, cinstit, naiv care s-a pierdut în mecanismul minciunii în care l-a angrenat societatea.
„Somnambulism” se încheie într-o notă comică, un happy-end amar, din care dispar cât ai clipi toată profunzimea și posibilele niveluri de înțelegere care se întrezăreau la început. O mare de baloane albe inundă scena, Slava nici nu se bucură că trăiește, nici nu pare să regrete că n-a murit, de parcă toată încărcătura emoțională s-a pierdut odată cu prăbușirea sa fizică.
Actorii transmit emoția, chiar dacă printr-un trăirism ușor exagerat, până în momentul în care o înlocuiesc cu un comic facil, de dragul de a plăcea publicului. E un fals contrapunct și o falsă relaxare prin care spectacolul pierde din substanța textului, din profunzime, din sens, în detrimentul a câtorva zâmbete în locul cărora ar fi putut exista întrebări, gânduri.
„Somnambulism” e un spectacol de la care ai putea pleca interogându-te „de ce îi mințim tocmai pe cei pe care ar trebui să-i iubim?”, dacă nu s-ar blaza dintr-odată exact aceia care până la un moment dat au încercat să te modifice măcar pentru o secundă.
Teatrul Nottara București
„Somnambulism” de Iaroslava Pulinovici
Regia: Alexandru Mâzgăreanu
Distribuția:
Slava – Ion Grosu
Alla – Crenguţa Hariton
Dima – Karl Baker
Boris – Sorin Cociş
O fată – Diana Roman
Maksim – Iulian Mihai Cristea
Scenografia: Rodica Știrbu
Traducerea: Bogdan Budeş
Ilustraţia muzicală: Alexandru Suciu
Print