Cum regizorul Victor Ioan Frunză montează mult și peste hotare, este foarte probabil ca spectacolul cu Livada de vișini, pus în scenă la Teatrul bucureștean Metropolis, să nu însemne prima lui întâlnire cu literatura dramatică cehoviană.
Este însă cum nu se poate mai posibil ca sus-numita montare să fie prima realizată de regizor într-un teatru din România. Cert e doar un singur lucru. Că pentru mine este pentru întâia oară când văd un spectacol inspirat de una dintre piesele marelui clasic rus, clasic al modernității, firește, pus în scenă de Victor Ioan Frunză. Adică de unul dintre cei mai importanți, dar și mai prolifici directori de scenă pe care îi are teatrul românesc de azi. Împreună cu scenografa Adriana Grand, cu reputata lor Trupă fără nume, mereu îmbogățită cu noi și noi actori tineri, de data aceasta întărită și prin prezența ultra-consacraților Oana Pellea (Ranevskaia), Mircea Rusu (Gaev), Dan Antoci (Firs).
Cunoscând rigoarea, atenția neobosită acordată detaliilor de regizor, sunt absolut convins că nu degeaba a insistat el ca, cel puțin pe foaia de distribuție (din păcate, nu am văzut afișul) să apară precizarea că Livada de vișini este „o comedie în patru acte”. Comici sau ridicoli în spectacolul lui Frunză nu sunt doar cei cunoscuți îndeobște a fi astfel. Adică Simeon Piscik, excelent jucat de Sorin Miron, ori Epihodov, a cărui interpetare cade în sarcina lui Andrei Huțuleac. Comic/tandru este, din cauza surzeniei sale și a neînțelegerilor provocate de ea, bătrânul Firs, jucat de Dan Antoci. Comic/ridicol se arată, și nu doar în celebrele secvențe găunos-declamatorii, bătrânul Gaev, pe care Mircea Rusu îl desenează ca un fel de craidon bătrân. Dar și pateticul student întârziat Petea Trofimov care își auto-subminează avântul exprimării elanurilor socialiste prin ușoara bâlbâială imprimată de interpretarea lui Alexandru Pavel. Comic-tragică ni se arată Charlotta Ivanovna (Nicoleta Hâncu) ce sfârșește prin a se sinucide după ce casa, odinioară a Ranevskăi, se închide. Comic-bufon, în cel mai rusesc mod cu putință, apare, în bucuria încercată în fața noii lui condiții de proprietar, Lopahin, căruia George Costin îi conferă o interpretare crescândă în altitudine, începând cu actul al doilea. De observat rolul coregrafiei semnate de Crista Sandu și a orchestrei (Andreea Csibi, Radu Stănulescu, Ștefan Bădițescu, Iulian Găitan, Vlad Vedeș, Bogdan Gugu). Comic este și infantilismul comportamental, infantilismul cochet cu mini-retard, aș spune, de care face dovadă Liubov Andreevna datorită felului în care o aduce pe scenă Oana Pellea.
La urma urmei, comice sunt mai toate personajele din Livada…, așa cum citește piesa cehoviană Victor Ioan Frunză, personaje care, cu excepția agresivului, locvacelui Lopahin, dau semne că s-au încăpățânat să nu se maturizeze. De aici, pesemne, decizia regizorului, dar și a scenografei Adriana Grand de a plasa întreg actul întâi în camera copiilor. Înzestrată cu dulăpioare, pătuțuri, călușei, rafturi debordând de jucării, toate contracarate, parcă, de dulapul vechi de o sută de ani. Acolo unde se află și Enciclopedia care atestă existența de mulți, mulți ani a livezii.
În spațiul acesta cvasi-labirintic, toate personajele, atât cei ai casei, adică Varia (Corina Moise, cu un autoritarism menit să ascundă nenumărate vulnerabilități sufletești), Duniașa (Alexandra Colci), Gaev, Firs, studentul întârziat Trofimov cât și „tranzitorii” (Epihodov, Semion Piscik, Lopahin) ori „musafirii”,adică Ranevskaia, Ania (Blanca Doba), Iașa (Carol Ionescu) se mișcă cu evidentă dificultate.
Victor Ioan Frunză ține ca, de fiecare dată, pe cortină să fie proiectat un text didascalic al cărui rost este acela de a anunța începutul fiecărui nou act din cele patru ale piesei scrise de Cehov, acte grupate câte două în cele două părți ale spectacolului. Fiecare dintre cele patru acte dispune de propriul său decor. Momentele de iluzionism (profesionist lucrate, aici aducându-și contribuția regia efectelor speciale datorată lui) se petrec într-un spațiu care amintește de o sală de spectacol, care ceva mai încolo se transformă într-o ruinată sală de bal (în context, dobândesc o anumită semnificație cei câțiva pași de dans pe care îi schițează Ranevskaia și Firs), totul eșuând în casa care poartă vizibilele semne ale degradării și care, mai mult ca sigur, va cădea și ea asemenea vișinilor pe care Lopahin are lipsa de delicatețe de a-i vedea tăiați încă înainte ca vechii stăpâni să plece.
Distribuția spectacolului este completată de Alin Florea (Un actor cerșetor și alcoolic), Adrian Nicolae (Șeful gării), Sorin Flutur (Un funcționar de la poștă), Voicu Aaniței, Codrin Boldea, Paul Radu, Ana Crețu, Andrei Redinciuc (Invitați, argați,valeți).
Teatrul Metropolis
„Livada de vișini” de A.P. Cehov
În românește de Radu Teculescu
Versiune scenică de Victor Ioan Frunză & Adrian Nicolae
Asistenți ai directorului de scenă: GEORGE COSTIN & ALEXANDRU PAVEL
Coregrafia: KRISTA SANDU
Regia efectelor speciale: Marius Drăguș
Decorul și costumele: ADRIANA GRAND
Direcția de scenă: VICTOR IOAN FRUNZĂ
Distributie:
(în ordinea autorului)
Ranevskaia Liubov Andreevna, proprietăreasă: OANA PELLEA
Ania, fiica ei: BLANCA DOBA
Varia, fiica ei adoptivă: CORINA MOISE
Gaev Leonid Andreevici, fratele ei: MIRCEA RUSU
Lopahin Iermolai Alexeevici, om de afaceri: GEORGE COSTIN
Trofimov Piotr Sergheevici, student: ALEXANDRU PAVEL
Simeonov-Pișcik Boris Borisovici, proprietar: ALIN FLOREA / SORIN MIRON
Charlotta Ivanovna, guvernantă: NICOLETA HÂNCU
Epihodov Semion Panteleevici, contabil: ANDREI HUȚULEAC
Duniașa, fată în casă: ANA CREȚU / ALEXANDRA COLCI
Firs, un valet de patrimoniu : DAN ANTOCI
Iașa, un valet tânăr: CAROL IONESCU / ADRIAN NICOLAE
Un actor cerșetor și alcoolic: ALIN FLOREA / SORIN MIRON
Șeful gării: CAROL IONESCU / ADRIAN NICOLAE
Un funcționar de la poștă: SORIN FLUTUR
Invitați, Argați, Valeți: VOICU AANIȚEI, CODRIN BOLDEA, PAUL RADU, ANDREI REDINCIUC
Muzicieni:
Pian: Andreea Csibi
Vioară: Raul Stănulescu, Ștefan Bădițescu
Acordeon: Iulian Găitan
Contrabas: Vlad Vedeș
Clarinet: Gugu Bogdan
Foto: Adriana Grand
Data reprezentației: 29 ianuarie 2019