Cruzimea, aroganţa, vanitatea, lăcomia, gelozia, pofta trupească, ura, bolile, lenea, tristeţea, teama, înşelăciunea, suferinţa, moartea şi speranţa rătăcită între atâtea rele – „darurile” închise de zei în Cutia Pandorei, cea înzestrată cu frumuseţe, înţelepciune, talent şi putere de convingere. Ca în orice legendă, dincolo de spectaculozitate şi dramatism, în mijlocul poveştii de răzbunare îndreptată de Zeus împotriva lui Prometeu stă lecţia aparenţelor înşelătoare. Nu întotdeauna frumuseţea se însoţeşte cu bunătatea şi, din când în când, în spatele necazurilor se ascunde o urmă de speranţă.
Piesa „Cutia Pandorei” de Katalin Thuroczy este un tobogan pe care se rostogolesc răsturnări de situaţie, surprize, jocuri de putere, toate amestecate omogen cu mult umor, fior dramatic şi suspans. Montând acest text, Felix Alexa a ales să îl ofere cadou actorilor; împreună cu Mariana Mihuţ şi Şerban Pavlu, a realizat un spectacol-recital. Două partituri cu multe calităţi şi potenţial scenic îşi găsesc împlinirea într-o interpretare în care relaţia, sinceritatea şi bucuria joacă rolul principal.
Spectacolul „Cutia Pandorei” de la ArCuB este o comedie specială. Nu are nimic ostentativ, nu gâdilă spectatorul şi nu îi face cu ochiul. Replicile pe care Tanti Hilda şi Bandi şi le servesc ca într-un joc alert de tenis de masă combină inteligent hazul cu drama unor personaje foarte triste. Te amuzi, râzi cu poftă, pentru ca pe nesimţite să ai lacrimi în ochi. Te înduioşezi de povestea tristă a vieţii unei femei care s-a îndrăgostit, poate, prea serios de Aurel cel infidel pe care l-a pedepsit exemplar, apoi nu îţi poţi stăpâni un surâs sincer când aceeaşi Tanti Hilda schimbă lacrima pe haz de necaz şi îl mai îmbie pe nepotul Bandi cu încă un pahar de palincă de 56 de grade din pere curate.
O bătrână care şi-a consumat fericirea alături de trei bărbaţi în care şi-a investit păgubos tinereţea povesteşte fragil, cu durere şi candoare, cum nu o dată i-a fost refuzată fericirea conjugală. Şi asta e foarte adevărat. Şi o crezi. La fel de adevărat e că aceeaşi bătrână are forţă cât să le vină de hac nu numai celor trei iubiri din viaţa ei, ci şi tuturor bărbaţilor, indiferent dacă este vorba despre fratele căruia i-a supravieţuit sau despre nepotul care tocmai ce a i-a intrat noaptea pe fereastră cu cagulă pe cap. Între o rundă de destăinuiri emoţionante este timp pentru un joc de-a şaorecele şi pisica, de încă un pahar de palincă de 56 de grade din pere curate închinat întru memoria răposatului Aurel şi de ameninţări cu cele mai diverse arme. Nepotul şi mătuşa se pândesc, se tatonează, se lasă unul pe altul în avantaj şi fiecare îşi joacă mâna până la ultima carte. Cine va câştiga rămâne de văzut: Tanti Hilda cea trecută prin multe, îmbătrânită de viaţă sau Bandi cel tânăr şi naiv, mânat de un ideal în care e forţat să creadă cu ultima licărire de speranţă.
Jocul Marianei Mihuţ şi al lui Şerban Pavlu este asemenea unui dans care curge când în ritm de foxtrot, când de tango, când de blues, când de rock and roll. Se ascultă cu grijă, construiesc împreună, controlează tensiunea şi îşi dau timp să acumuleze energia ale cărei explozii duc acţiunea mai departe. Şerban Pavlu este un Bandi matur, încă tânăr, care s-a deprins de mic cu duritatea vieţii. Acţionează din disperare de cauză, are curajul celui care nu mai are nimic de pierdut şi e cu atât mai înduioşător, cu cât în spatele bărbatului în toată firea îl vezi ca pe un copil sperios, deprins cu bunul simţ şi cu grija pentru mamă şi respectul pentru tată. E ca o jucărie cu mecanismul puţin stricat, dar care îşi păstrează farmecul în ciuda micului defect. E un băiat bun şi blând care nu ştie să facă rău, dar care încearcă să îşi impună autoritatea.
Mariana Mihuţ aduce un univers întreg. Are atâtea nuanţe, atâta bogăţie şi sinceritate, încât e dezarmant să o priveşti. Te copleşeşte cu forţa bucuriei de a fi pe scenă. Jocul său este dincolo de profesinalism, talent şi asumare. E greu de bănuit la ce temperaturi interioare arde combustia sa interioară dacă efectul reculului în sală este atât de puternic. În mod cert nu este un foc mocnit care se iuţeşte la răstimpuri, ci o vâlvătaie de iubire pentru personaj, spectacol, public şi teatru. Vezi în faţa ta un artist pe care îl costă fiecare respiraţie, care nu se cruţă nicio secundă şi care dublează emoţia cu o gândire în amănunt a fiecărui cuvânt din rol. Îşi pune obstacole, nu alege calea uşoară, ci escaladează un parcurs sufletesc sinuos al acestei Tanti Hilda – Pandora înzestrată cu atât de multe calităţi care ascund la fel de multe nenorocuri. Calitatea luminii din ochii săi se schimbă la fiecare secundă şi te laşi sedus şi de umorul fin, şi de povestea tristă a unei vieţi eşuate, şi de forţa de a merge mai departe, şi de obiceiurile casnice, şi de pofta cu care mai toarnă un păhărel de palincă de 56 de grade din pere curate. „Pentru tine, Aurele!”
„Cutia Pandorei” este o comedie neagră la care ai toate motivele să râzi, dar şi toate motivele să te emoţionezi. Este un spectacol tonic – combinaţia fericită şi inteligentă dintre umorul de calitate şi dramă atât cât să potenţeze o poveste de viaţă uşor de asimilat. Deschizi capacul şi priveşti din siguranţa locului din sală darurile din cutie. Iar la final, semnul speranţei va fi un zâmbet larg.
ArCuB
Cutia Pandorei de Katalin Thuroczy
Traducerea: Anamaria Pop
Cu: Mariana Mihuț şi Șerban Pavlu
Scenografia: Andrada Chiriac
Regia, ilustrația muzicală și lighting design: Felix Alexa
Asistent regie și regie tehnică: Cristina Giurgea
Fotografii: Mihaela Marin
Print