Compania Batsheva este un fenomen în domeniul dansului atât în Israel, cât și în lumea întreagă, la baza căreia a stat Martha Graham, celebra dansatoare și coregrafă de origine americană, care a reușit să-și impună propria tehnică în dansul modern, cunoscută astăzi ca tehnica Graham. În 1964, baroneasa Batsheva de Rothschild, sub a cărei protecție se afla și Martha Graham, înființa în Tel Aviv compania de dans Batsheva, care s-a consolidat în spiritul tradiției de dans americane.
La începuturi, dansatorii israelieni erau antrenați conform tehnicii Graham, iar în 1970, odată cu primul turneu în Statele Unite, Compania Batsheva se impunea atât ca stil, cât și ca noutate. Lumea dansului pe care Martha Graham o inițiase la Tel Aviv era atât de apropiată americanilor, încât un critic, Clive Barnes, a declarat în New York Times că membrii ansamblului Batsheva pot fi considerați „copiii israeliți ai dansului american”. Povestea se ramifică aici, fiindcă, în același timp, Ohad Naharin își începea cariera ca dansator în grupul Batsheva și sub îndrumarea Marthei Graham, căreia i s-a alăturat curând la New York, însă fără să abandoneze compania din Israel. Până să se întoarcă definitiv în 1990 ca director artistic, Ohad Naharin deja își crease un renume mondial în domeniul coregrafiei, colaborase cu Jiri Kylian, cunoștea îndeaproape tehnica Graham, studiase în New York și pentru un sezon s-a alăturat companiei de balet înființată de Maurice Béjart. Înainte de a ajunge la conducerea ansamblului Batsheva, Ohad Naharin era deja cunoscut pentru „textura” specială și fluiditatea uluitoare a mișcărilor care deveniseră una dintre senmnăturile sale, chiar dacă începuse să danseze abia la vârsta de 22 de ani.
„Să faci puțin și să simți mult!”, acesta pare a fi dictonul după care coregraful își conduce repetițiile, îndemnându-i pe tinerii dansatori să fie ei înșiși, să se relaxeze, să comunice cu propriul sine. Ohad Naharin nu a adoptat tehnica Graham, deși s-a dezvoltat sub influența ei și nici nu a preferat să migreze de la o companie la alta. La puțin timp după ce a venit la conducerea companiei Batsheva, Naharin a înființat Batsheva – The Young Ensemble, dedicată tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, considerând că acesta este modul prin care își poate reîmprospăta atât munca, cât și viziunea asupra dansului. În realitate, dansatorii tineri sunt crescuți în spiritul limbajului Gaga pentru ansamblul principal Batsheva timp de doi ani, prin intermediul unui program special creat pentru aceștia.
Din 1990 și până în prezent, destinul ansamblului a fost deturnat de la succesul inițial în America și transformat într-un drum cu totul neașteptat, întrucât Batsheva a devenit un fenomen caracterizat prin estetica sa unică și prin aptitudinile cu totul deosebite ale dansatorilor săi. Gaga, limbajul mișcării dezvoltat de Ohad Naharin nu s-a născut prin teoretizare, ci din experiența de coregraf și dansator. Acest limbaj nu ține de capacitățile atletice ale corpului și nici de abilitățile înnăscute sau dobândite. Cum el însuși declară, „Gaga este un limbaj al mișcării pe care l-am descoperit prin coregrafie și în timp ce lucram cu alți oameni. El implică foarte mult delicatețea, gesturile mici, dar în același timp poate să și lovească. Gaga este despre mișcarea care poate vindeca, despre depășirea limitelor cotidiene și despre puterea imaginației. Oglinzile în sala de repetiții sunt interzise și totuși este vorba despre claritatea formei nu prin a te vedea, ci prin a simți cum te miști în spațiu și prin perceperea distanței dintre părțile corpului tău, dintre colegi și din univers. Gaga este și despre conexiunea dintre demonii tăi interiori, pasiunea și imaginația ta. De fapt, prin acest limbaj înveți să faci mult din puțin.”
Prin coregrafia sa, Ohad Naharin încearcă să creeze un limbaj universal, dar care, în același timp, să respecte intimitatea sa. Deși inițial a fost scriitor, pictor și compozitor de muzică, adevărata sa „filosofie” și inspirație s-au născut prin descoperirea mișcării. Crezul lui Naharin este că toată lumea ar trebui să danseze, credință care se verifică cel mai bine prin una dintre recentele sale creații, „Deca Dance”, spectacol invitat și la Festivalul Internațional de la Sibiu, ediția din 2014. Performanțele ansamblului Batsheva nu sunt un mit, extazul criticilor și laudele lor nu sunt vorbe înflorite, iar la Sibiu au fost mărturie cei peste 1000 de spectatori care au aplaudat fascinați minute în șir, precum și momentele în care au urcat lipsiți de orice inhibiții pe scenă, urmând principiul „oricine poate și trebuie să danseze”.
Noul limbaj al mișcării introdus de Ohad Naharin a fascinat lumea dansului contemporan, până într-acolo încât s-au realizat filme documentare, inclusiv actrița Natalie Portman fiind cucerită de această tehnică pe care a avut ocazia să o cunoască prin colaborarea cu Naharin pentru rolul său din „Lebăda neagră”. Pentru Natalie Portman, care a și participat la atelierele din cadrul companiei Batsheva, „Gaga este un mod de a te vindeca, unii oameni își vindecă rănile și se exprimă prin acest limbaj al corpului. Gaga nu e un vocabular pe care trebuie să-l înveți, ci e un vocabular personal pe care trebuie să-l creezi singur. Fiecare persoană care folosește acest limbaj va avea propriul dialect. A fost atât de frumos să văd cum se pune accentul pe cele mai mici mișcări, pe nuanțe, pe gesturi și pe capacitatea de a găsi plăcerea, pentru că dansul e și despre durere și accidentări. Când filmam „Lebăda neagră”, Ohad Naharin mi-a spus: „Amintește-ți că trebuie să găsești plăcerea în durere.”
În prezent, nucleul ansamblului Batsheva este reprezentat de acest personaj care a fost numit de New York Times drept unul dintre cei mai importanți coregrafi ai lumii. Pentru el, un dansator cu care intră în contact pentru prima oară nu trebuie să aibă anumite abilități fizice deosebite, ci trebuie să fie pasionat și plin de imaginație. Antrenarea dansatorului se face în sânul grupului unde pe parcurs poate primi o „cutie de ustensile”, așa cum o numește el însuși. Ohad Naharin este, înainte de toate, un coregraf care pune accent pe fantezia dansatorului, considerând că aceasta este sursa creației care îl poate ajuta să vorbească prin spectacolele sale o limbă universală, dar intimă. „Max”, „Anaphase”, „Tabula Rasa”, „Three”, „The Hole” sunt doar câteva dintre coregrafiile care l-au consacrat sau continuă să strângă în palmares aprecierile criticilor. Ultimul său spectacol „Last work” este deja considerat de New York Times „o creație care îți taie respirația… o evocare a stărilor de plăcere, durere, nebunie și animalitate”. Pentru Batsheva, Ohad Naharin este cheia succesului în lumea dansului contemporan, dar pentru coregraf, Batsheva este un loc în care plăcerea și munca au învățat să conviețuiască frumos, întrucât acestea două sunt inseparabile pentru el în viața cotidiană.