Concentrat, dar în dulcele stil clasic

3stars

Tennessee Williams a scris Pisica pe acoperișul fierbinte în anul 1955. Dramaturgul se afla deja, cum se spune, în plină glorie, căci îi fuseseră de pe acum reprezentate cu succes imens Un tramvai numit dorință, Vară și fum, Trandafirul tatuat, Camino Real.

Cu toate acestea, nu s-ar putea spune că dramaturgul nu a fost încercat de emoție înainte de premiera absolută. Și nu e vorba doar despre emoțiile obișnuite de dinaintea oricărei premiere, ci de faptul că aborda acolo și tema homosexualității,  pe vremea aceea nu chiar foarte comodă. În respectiva vreme erau nu doar critici, ci și tot felul de cenzori care vegheau la puritatea morală a națiunii americane. Astăzi, dacă ne luăm după ce profețește și ce profesează o parte a criticii teatrale tinere, dezinhibate din România, ar cam trebui să se instituie norme, procente drastic respectate, vizând reprezentarea minorităților sexuale pe scenă. Passons! Interesant e că același lucru, adică abordarea temei homosexualității, îl va face în același an, în Vedere de pe pod, colegul  de generație al lui Tennessee Williams, Arthur Miller. Poate încă și mai interesant este detaliul că atunci când Pisica pe acoperișul fierbinte avea să fie ecranizată de regizorul Richard Brooks, cu Liz Taylor și Paul Newman în rolurile lui Margaret și Brick, respectiva temă va dispărea.

Pisica pe acoperișul fierbinte a primit Premiul criticii teatrale americane și Premiul Pulitzer. Prin ziarele timpului s-a scris că piesa se evidențiază printr-un subiect și prin personaje care, de-a dreptul, îi taie emoțional pe spectatori ca și cum dramaturgul ar fi avut la îndemână un cuțit ori că s-ar evidenția printr-o poveste care pare țâșnită dintr-un suflet de om. Drama aceasta psihologică intensă era socotită de Tennessee Williams drept cea mai reușită și frumoasă dintre scrierile sale.

Tennessee Williams se numără, chiar și astăzi, printre dramaturgii americani la mare căutare și cinste pe afișele teatrale din România. Cea mai prețuită rămâne Un tramvai numit dorință care, la această oră, se află în repertoriul curent al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca (regia: Tom Dugdale), Figura din Gheorghieni (regia: Botond Nagy) și Metropolis (regia: Claudiu Goga). E meritul regizorului Dinu Cernescu că a readus la lumină, într-un spectacol profesionist, bine lucrat, în dulcele stil clasic Pisica pe acoperișul fierbinte. Care se joacă la Sala „Liviu Ciulei” a Teatrului L.S. Bulandra. Regizorul a alcătuit propria lui versiune scenică, a operat amputări de text serioase. Decupajul mi s-a părut bine făcut, nu atentează nici la inteligibilitatea textului, nici la intensitatea conținută.  Pisica pe acoperișul fierbinte se relevă în spectacolul de la Bulandra drept o intensă, răscolitoare tragedie de familie, cu o concentrare clasică. Totul se petrece într-o singură zi, într-o singură noapte la capătul cărora cad măști și ies la iveală ipocrizii, tabuuri, minciuni cu nemiluita. Înstăritul Big Daddy își sărbătorește cea de-a șaptezecea aniversare. Mai mult ca sigur fiindcă este grav bolnav de cancer. Faza terminală. Lucrul acesta îl știu fiul cel mare Gooper și soția acestuia, Mae, care de-abia așteaptă să își ia în primire moștenirea ce va fi cu atât mai consistentă cu cât au o droaie de copii și cealaltă noră, Margaret. A cărei căsnicie cu fiul cel mic, Brick, preferatul lui Big Daddy, traversează o lungă și pare-se că de nesoluționat perioadă de criză.

Fostul sportiv de performanță Brick a căzut în alcoolism după sinuciderea celui mai bun prieten al său. Care nu a mai suportat presiunile exercitate asupra sa de zvonurile tot mai intense referitoare la presupusa lui homosexualitate și la iubirea deloc firească ce ar nutri-o pentru Brick. La capătul celor 24 de ore măștile vor cădea și, în fine, minciuna va fi înlocuită de adevăr.

Spațiul scenic care, pesemne, a fost creat de regizor prin consultare cu arh. Octavian Neculai, când roșiatic, când sângeriu, trimite cu gândul la o arenă. În mijlocul acesteia se află patul, piesă de mobilier învestită aici cu valoare simbolică, despre a cărui funcție în rezolvarea crizelor din căsnicie vorbește cam fără perdea Big Mama. În arena aceasta se confruntă Margaret cu soțul ei Brick, un soț pe care încă îl iubește, dar și cu întreaga ei familie. Margaret, pisica pe acoperișul fierbinte, jucată cu destule nuanțe este exclusa. Atât de Brick (adus în scenă convingător, abstracție făcând de problemele de voce, de Tudor Aaron Istodor), cât și de Big Mama (Dana Dogaru are o evoluție bună, însă sincer să fiu nu mi-a fost deloc pe plac coafura actriței, aceasta în pofida faptului că spectacolul beneficiază și de un hair stylist în persoana Ligianei Mandea). Ca să nu mai vorbim despre supravegherea continuă la care o supun Mae și Gooper, în tușe groase aduși pe scenă de Silvana Negruțiu și Lucian Ifrim. Singurul cu adevărat sincer, natural, chiar cu farmec, singurul om normal, dintr-o bucată, deschis spre adevăr este Big Daddy, siluetat cu eleganță de Virgil Ogășanu.

Maria Miu a ales inspirat costumele, iar Mihai Ogășanu a creat un eficient „decor sonor”. În fine, ca în vremurile bune ale Bulandrei, spectacolul beneficiază și de un elegant caiet de sală. Editor: Luminița Răuț. Grafică și fotografii: Cosmin Ardeleanu.

Teatrul „L.S. Bulandra” din București

PISICA PE ACOPERIȘUL FIERBINTE de Tennessee Williams

Traducerea: Antoaneta Ralian

Adaptarea și regia: Dinu Cernescu

Consultant spațiu scenic: arh. Octavia Neculai

Costume: Maria Miu

Lighting design: Alexandru Darie

Decor sonor: Mihai Ogășanu

Cu: Alexandra Fasolă (Margaret), Tudor Aaron Istodor (Brick), Dana Dogaru( Big-Mama), Virgil Ogășanu (Silvana Negruțiu), Lucian Ifrim (Gooper), Radu Chirev (Băiatul în casă)

Data premierei: 22 ianuarie 2019

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.