Lavinia Şerban, Teatrologie, anul II, UNATC
Iubirea e un lucru foarte mare, ne spune mai în glumă, mai în serios, cu umor negru Ion Băieşu.
Despre dragoste şi alte „bucurii” se discută deschis în spectacolul „Un pic prea intim”, schimbând decorul de confesional: cămăruţa de spovedit este o sală de teatru şi preotul se multiplică în sutele de spectatori, care au însufleţit fiecare colţişor al Teatrului „Regina Maria” din Oradea. Spectacolul de la Teatrul Notarra, în regia apreciatului regizor de proiecte de teatru independente, unele lucrate cu studenţii absolvenţi ai UNATC-ului, Cristi Juncu, care a avut premiera în cadrul Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, este o comedie-dramă, construită pe o intrigă de sitcom american. Episodul rulat duminică seara, pe scena Teatrului „Regina Maria” în închiderea festivalului, rezumat într-o frază: Tom, profesor de poezie şi aspirant poet, se dovedeşte a fi un bărbat extrem de viril şi de fertil, căci va lăsa însărcinate trei femei. Femeile noastre nu sunt nicidecum cehoviene. Nu au drame existenţiale legate de livezi şi moşii, ci trăiesc pragmatic, profund american. În ordine crescătoare, intră în casa şi grădina lui Tom următoarele muze: Maureen, vecină, peste 40 de ani, căsătorită; Jen, studentă în Drept, vârsta: 30 +, necăsătorită şi Becca, elevă, 16 ani, necăsătorită. Cei chemaţi să modereze această şedinţă – în direct – de terapie de cuplu sunt: Jeth, cel mai bun prieten al lui Tom şi Franny, sora lui Jen şi iubita lui Jeth, care, pentru ca platoul să fie cu de toate, are un one-night-stand cu nimeni altul decât Jonny Bravo al nostru, Tom, infidelitate, despre care Jeth evident că va afla în noaptea nunţii lui cu Franny.
De văzut în spectacolul „Un pic prea intim” nu este povestea în sine, fumată deja de pasionaţii de seriale TV, ci modul în care este pusă în scenă: Tom vine în faţa rampei şi-şi povesteşte păcatele. În spate, cortina este trasă. Stop-cadru. Povestea spusă este reprezentată. Se ridică cortina. Vedem o „ea” care se aproprie uşor de gardul verde prin care priveşte şi surprinde nestingherit activităţile vecinului. El – Tom îi urmează jocul şi o priveşte, dar în acelaşi timp, cu un ochi la public exprimă impresiile şi gândurile la prima vedere, totul ca un fel de aparté din comediile lui Moliere.
Tom este ca un reporter care transmite evenimente în direct, de la faţa locului. Numai că faţa locului este acasă la el sau la prietenul său, iar ceasul măsoară timpul de acum câţiva ani. Tom culege amintiri şi le spune publicului direct, apoi le joacă, fiecare scenă, fiecare personaj, fiind o materializare a memoriilor lui Tom. Cortina cade şi se ridică. Spectacolul se încheie cu lansarea cărţii pe care Tom a scris-o împreună cu spectatorii. Căci astfel te vrăjeşte regizorul Cristi Juncu cu spectacolul „Un pic prea intim”. De cum ai intrat în sală, eşti martor. Nu ţi se ascunde nimic. Eşti pe picior de egalitate cu Tom, poetul veşnic îndrăgostit – îndrăgostit de dragoste, îndrăgostit de eternul feminin, îndrăgostit de artă, de creaţie, de procreaţie. Numai că Tom vine, se acuză şi se scuză, dar nu dezvăluie deznodământul, mai mult, este atât de schimbător în stări, idei şi sentimente, încât poţi să juri că acum va merge şi-i va cere iertare lui Jen, că în secunda următoare o va cere de soţie pe Maureen şi după, se va căsători cu Becca.
Personajul Tom din spectacolul lui Cristi Juncu îi datorează mult actorului Andi Vasluianu, pentru că îl joacă şi corect, şi cu nuanţe: îşi stoarce personajul de gânduri, de obsesii, de opinii, de credinţe, devoalează fiecare faţetă a lui, astfel încât la sfârşit rămâne adevăratul Tom, pe care l-ai citit printre rânduri, în iureşul schimării lui de atitudine.
Mareen – Catrinel Dumintrescu – este când rănită, când cochetă, flitrând cu prea tânărul ei vecin… Becca – Diana Roman – rămâne naivă de la început şi până la sfrâşit. Jen este fata deşteaptă, căreia îi place şcoala, dar se îndrăgosteşte de bărbatul nepotrivit – şi aici, nici o notă particulară, nici măcar atunci, când, după un timp, ea, avocată de succes îl întâlneşte pe Tom, bărbatul ratat… Irina Velcescu – Franny – îşi conturează cu succes personajul: când femeia ţărancă şi din topor, cum o consideră Tom, când protectoare şi mămoasă cu sora sa, când autoritară cu iubitul. Dan Bordeianu – Jeth, merge braţ la braţ cu personajul său, acţioneză şi reacţioneză în cunoştiinţă de cauză: prietenul din copilărie al lui Tom, personajul raisonneur care, la final, înţelege că a luptat pentru o cauză pierdută, îşi ia jucăriile şi pleacă.
Scenografia lui Cosmin Ardeleanu este compatibilă cu mesajul piesei. Poate prea compatibilă… Înţelegem că poetul nostru a păcătuit, că până şi Jen, cea care nu îl agreează pe Tom tocmai pentru îl consideră un Romeo, a călcat strâmb. Dar e necesar să fie pe scenă mărul interzis, un gard viu şi luna care cumva măsoară timpul?
Spectacolul se încheie cu o nuntă, numai că protagonistul este altul. Iar la strigatul darului, publicul a aplaudat mult, căci a servit un meniu delicios: a râs, s-a enervat, s-a relaxat, a stat cu sufletul la gură, apoi a râs din nou…
Print