„Corydon” de Radu Stanca

StancaSunt cel mai frumos din oraşul acesta,

Pe străzile pline când ies n-am pereche,

Atât de graţios port inelu-n ureche,

Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.

 

Născut din incestul luminii cu-amurgul,

Privirile mele dezmiardă genunea,

De mine vorbeşte-n oraş toată lumea,

De mine se teme în taină tot burgul.

Sunt prinţul penumbrelor, eu sunt amurgul…

 

Nu-i chip să ma scap de priviri pătimaşe,

Prin părul meu vânăt, subţiri, trec ca aţa,

Şi toţi mă întreabă: sunt moartea, sunt viaţa ?

De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de paşe ?

Şi nu-i chip să scap nici pe străzi mărginaşe…

 

Panglici, cordeluţe, nimicuri m-acopăr,

Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.

Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu,

Şi-ntregul picior când păşesc îl descopăr,

Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr…

 

Celălalt ochi, (cel galben) îl las să s-amuze

Privind cum se ţin toţi ca scaiul de mine.

Ha! Ha! Dac-aţi şti cât vă şade de bine,

Sărind, ţopăind după negrele-mi buze.

Cellalt ochi s-amuză şi-l las să s-amuze.

 

C-un tainic creion îmi sporesc frumuseţea,

Fac baie în cidru de trei ori pe noapte,

Şi-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,

Pantofi cu baretă mi-ajută zvelteţea,

Şi-un drog scos din sânge de scroafă nobleţea.

 

Toţi dinţii din gură pudraţi mi-s cu aur,

Mijlocul mi-e supt în corset sub cămaşe,

Fumez numai pipe de opiu uriaşe,

Pe braţul meu drept, tatuat-am un taur,

Şi fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.

 

Prin lungile, tainice, unghii vopsite

Umbrela cu cap de pisică rânjeşte,

Şi nu ştiu de ce, când plimbarea-mi prieşte,

Când sunt mulţumit c-am stârnit noi ispite,

Din mine ies limbi şi năpârci otrăvite.

 

Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,

Şi însăşi natura atotştiutoare,

Ea însăşi nu ştie ce sunt: om sau floare ?

Sau numai un turn rătăcit între case,

Un turn de pe care cad pietre preţioase.

 

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,

Pe străzile pline când ies n-am pereche,

Atât de graţios port inelu-n ureche,

Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.

Print

Un Comentariu

  1. Violeta 24/05/2016

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.