„Cel care nu-i înzestrat cu darul diabolic al compasiunii (co-sentiment) nu poate decât să condamne, cu răceală…”, spune Milan Kundera în a sa „Insuportabila ușurătate a ființei”. Compasiunea înseamnă „a nu putea privi cu sânge rece suferința altuia”, un fel de empatie amestecată cu milă și frică. Dar, uneori, ești smuls cu brutalitate din această stare, tocmai pentru a te situa la polul opus. Aici te izbește, paradoxal, luciditatea fantasticului asezonată cu umorul negru, de ți-e și frică să râzi! „Nekrotitanium” și „Sex & Perestroika”, spectacolele invitate în secțiunea Focus Republica Moldova din cadrul Festivalului de Teatru Independent Undercloud, nu urmăresc câștigarea empatiei publicului, ci indignarea lui. Dau buzna în zona de comfort și te înghiontesc încontinuu. Și dacă nu-ți convine, atunci poți să pleci! Serafima Cozonac, personaj venit parcă direct din flăcările iadului, dar cu speranța că va instaura regimul raiului, nu are ca scop stârnirea compasiunii, ci, într-un final, ea cere înțelegere, și poate puțină cooperare. Nici bărbatul care pune în locul istoriei crude o fantezie sexuală nu are nevoie de rezonanțele afective ale spectatorului. În realitate, scopul acestor spectacole se pare că este receptat cu greu de publicul din România.
„Nekrotitanium”, romanul scris de Mitoș Micleușanu și Florin Braghiș, este înainte de toate un text savuros, incisiv, în care fantasticul fentează umorul negru și invers. Pleiada de personaje, Borea Gavriliuc, Victor Bulbuc, Grișa Rotaru, Serafima Cozonac, nepotul Ionel, creează prin acțiunile lor un univers luat parcă din romanele sud-americanilor, dar fără acel magic cuceritor, ci plin de nebunie, violență și crime care depășesc până și tragedia antică. Iar Alexandru Pleșca îi ia pe fiecare în parte, și-i însușește, le expune istoricul și motivele și țese cu răbdare legăturile nebănuite dintre ei. Dincolo de aparenta și fermecătoarea naivitate a omului care povestește, actorul te câștigă prin neimplicare în viața și deciziile personajelor sale. Nu le judecă, ci ți le joacă cu bune și cu rele.
La polul opus, în „Sex & Perestroika” se ia la purificat istoria, politica pe rimtul bătăilor sacadate ale mașinii de scris. În lumea în care nu mai poți trăi și în care nu se mai schimbă nimic, singura alternativă rămâne gestul ironic, blasfemiator și pervers de a face sex la birou. Evadarea în exterior nu mai există, ci doar în instinct, în fiziologic. Imaginile video tracasează, incomodează spectatorul. În fond, o astfel de evadare, ultima posibilă, este tristă și înjositoare. Istoria expusă pe scenă poate nu captează atenția și nici chipul lui Gorbaciov, dar exuberanța manifestată față de viața sexuală la birou menită să înjosească regimul politic, cu siguranță e un motiv de indignare. Un spectator râde isteric, altul pleacă. Două reacții opuse, dar la fel de sincere și perfect valabile.
Teatrul independent al artiștilor din Chișinău e puternic marcat și modelat de atmosfera politică. Istoria e încă o rană vie, într-o continuă sângerare, nu poate fi mascată și nici nu mai pot sta tăcuți în fața ei. Compasiunea nu mai ajută, doar schimbarea. Aceste reprezentații compensează ceea ce nu există în teatrul de stat: durerea și disperarea de a trăi într-o lume asemănătoare cu cea din poveștile spuse pe scenă. Laboratorul teatral Foosbook de la Chișinău, inspirat de Teatrul Luni de la Green Hours, creează cu și pe foarte puțini bani spectacole care să reflecte problemele lor sociale și politice, evident, cu speranța că poate vor schimba, totuși, ceva, orice, pe oricine din fața lor. Astfel, artiștii sunt dispuși să susțină monospectacole de o oră în fața doar a unui gard sau a unei proiecții video. La sfârșitul reprezentațiilor, se spune că se degustă o băutură specifică fiecărui spectacol, la fel cum la O’Neill se bea numai whisky. Teatrul independent din Republica Moldova este, cum s-ar zice, legat de glie și de toate câte a suferit ea. Iar această înșiruire de cuvinte este doar o încercare de a înțelege de ce spectacolele arată așa și nu altfel, de ce spun poveștile pe care le spun, care e rostul lor și unde și la cine vor să ajungă. Abia atunci apare și compasiunea…
„Nekrotitanium”
Autor: Mitoș Micleușanu și Florin Braghiș
Distribuție: Alexandru Pleșca
Regie: Luminiţa Ţîcu
Scenografie: Adrian Suruceanu
Producător: Laboratorul teatral Foosbook de la Chișinău.
O piesă marca „Planeta Moldova“
„SEX & PERESTROIKA”
Autor: Constantin Cheianu
Distribuție: Mihai Fusu
Regie: Luminița Țîcu
Scenografie: Mihai Fusu și Luminița Țîcu
Producător: Laboratorul teatral Foosbook de la Chișinău
Print