Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea propune în acest an, pe lângă spectacolele invitate şi spectacolele prezentate în concurs, şi o conferinţă susţinută de George Banu, cu ocazia premierei spectacolului „În inima nopţii – Episodul Hamlet”, în regia lui Gavriil Pinte, pe un scenariu de Gavriil Pinte, cu inserţii de George Banu şi Monique Borie. Mâine, 26 septembrie, de la ora 12.00, în foaierul Teatrului Regina Maria, George Banu va vorbi despre noapte… „Sub supravegherea nopţii”.
Nu întâmplător, George Banu a consacrat un întreg volum nopţii şi fascinaţiei pe care o exercită ea, albumul „Nocturne” fiind publicat la Editura Nemira. Mâine, la conferinţa susţinută de George Banu, albumul va fi şi el prezent la Oradea…
„Noaptea va fi întotdeauna asociată cu excesul. Maupassant va scrie un text intitulat chiar așa, Noaptea, în care va recunoaște că tot ceea ce iubim pătimaș, violent, excesiv sfârșește prin a ne ucide… Bunăoară noaptea însăși, așa cum se întâmplă în povestirea lui.“ Sunt cuvinte pe care George Banu la scria cu ani în urmă, lucrând la „Trilogia îndepărtării“, volum eseistic compus din „Odihna“, „Noaptea“ și „Uitarea”, care a inspirat și câteva experimente scenice.
Acum, spectacolul realizat de Teatrul Regina Maria din Oradea şi prezentat în premieră, în cadrul concursului, în această seară şi mâine, de la ora 21.00, pe scena mobilă amplasată în faţa teatrului, are la bază un proiect inspirat de „Scena supravegheată”, „Noaptea” din „Trilogia îndepărtării” de George Banu şi „Fantoma sau Îndoiala teatrului” de Monique Borie.
„Teatrul luptă cu spaimele iscate de întuneric”, spunea Gavriil Pinte, ale cărui montări în spaţii neconvenţionale sunt cunoscute. „Facem teatru în plină noapte de teama Nopţii înseşi. Şi, totodată, din dorinţa de a uita rătăcirile zilei. Jucăm ca să ne salvăm. De noapte, de zi!”
„E extrem de dificil să-ţi auzi cuvintele în situaţii shakespeariene”, a spus George Banu astăzi, în cadrul unei conferinţe de presă. „Extrem de importantă”, a mai spus el, „mi se pare amplasarea în spaţiu. Până acum ştiam că există teatru de stradă, în aer liber, şi teatru în sală. Această soluţie propusă de Gavriil mi se pare o soluţie intermediară extrem de interesantă. Teatru în inima nopţii, dar şi în inima oraşului. E foarte frumos să fii concentrat într-un grup, aproape ritualic, şi alături, în jur, viaţa să continue. Două şiruri de experienţe se conjugă: aceea a spectacolului de teatru şi, pe de altă parte, cea a oraşului. Această permeabilitate între teatru şi oraş este extrem de seducătoare. Experienţa de aseară, când am asistat la o repetiţie a spectacolului, mi-a adus aminte de o frază pe care mi-a spus-o Anatoli Vasiliev, la Moscova: „George, când joci în luminile oraşului, minţi mai puţin…”
Print