Cui îi pasă de FNT?

Sunt prins peste poate, să ştiţi. Nu-mi văd capul de treburi şi de gânduri, spectacole, divane ale artiştilor cu lumea, turtă dulce, comèdii, zile de octombrie cald, liniştit, ca muritorii de rând care vin la FNT, cu un aer resemnat, fără vlagă să se ia la harţă, surzi la ce glăsuieşte celălalt. În atmosfera asta moleşită, m-a apucat dorul să vă scriu, să nu-mi uite bunul Dumnezeu obiceiul. Şi să vă aduc aminte că se fac trei ani de când vă tot bat la cap, în ultimele luni mai rar, că m-am luat cu altele, trei ani de când chinuiesc hârtia virtuală, dintr-o „ţară tristă, plină de umor”, şi dau cu tifla şi cu tichia-n pământ.

La vremuri de festival naţional la care artiştii vin „cu mâncarea da acasă” şi merită o plecăciune, la vremuri când ţara arde, comentatorii se piaptănă, gazetarii nu mai au chef de scris, că nici simbria nu mai are chef să ajungă pe la ei. În cei trei ani în care am clevetit duios, cu drag, despre ai noştri critici şi ziarişti, ca un bufon care există ca să nu fie luat în serios, paginile de teatru din publicaţii s-au subţiat văzând cu ochii, până au intrat în neant. Dintre cotidiane, numai „Adevărul” ce mai combate, fără vlagă, e drept, şi mai catadicseşte să mai scrie câte ceva despre isprăvile Thaliei. Pentru „Evenimentul Zilei”, ocupat peste poate cu politichia şi aventurile de alcov ale duduilor siliconate, teatrul nici nu s-a inventat. Ziarul găinii care a născut pui vii nu se dezminte, merge mândru mai departe. La „România liberă”, comunicatul de presă e sfânt. Criza l-a ridicat la rang de articol. Cât despre versiunea online a ziarului, ea se achită de datorie „după buget”. Ne informează că Strindberg a fost „un dramaturg tulburător”, pentru că aşa scrie pe website-ul festivalului. Dacă aşa scrie, aşa e! Cotidianul.ro ne înşiră programul şi atât. Restul e tăcere, desigur.

Revista 22, pe vremuri o publicaţie importantă, atentă la scena culturii, are atâtea chestiuni politice de puricat, încât nu mai are vreme şi răbdare pentru bagateluri. În schimb, săptămânaul Observator cultural, rezistent la criză, publică un întreg supliment pe acestă temă. Da, jos pălăria, pentru bune intenţii, dar mai puţin pentru conţinut. Un aer îmbâcsit îi străbate paginile pline de avanpremiere din volume şi selecţiuni din program. Nimeni nu mai are timp să scrie, noroc cu dialogul dintre Vlad Cristache şi Silvia Dumitrache. În stilul cu care ne-a obişnuit, sprinţarul BeWhere oferă o prezentare a evenimentului. Publicaţia online artactmagazine.ro ne cadoriseşte cu ceva comunicate de presă, ceea ce hotnews.ro face dintotdeauna şi o duce bine-mersi şi lista se opreşte aici. Cui îi trebuie mai mult, când toată lumea nu ştie cum să mai facă echilibristică spre a supravieţui?

Şi totuşi, nici picior de bilet la unele spectacole, la numai câteva ore după ce s-au pus în vânzare biletele. Eu mă zbat şi mă dau de ceasul morţii (vorba vine…) şi grăiesc din pustia eternităţii în care m-a alungat creatorul despre o ţară fără cultura presei, despre nevoi şi dorinţe de a citi, despre gafe şi plăceri de gazetari. Dar cui îi pasă de gazetari sau de FNT?