A trecut o săptămână de când s-a încheiat cea de-a 22-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu și ecourile stârnite de rochia și de lenjeria lui Carmen Iohannis încă nu s-au stins. Că trăim într-o lume și, mai ales, într-o țară în care „Poiana lui Iocan” e la loc de cinste, e deja clonată în mii și mii de „poienițe” și că Facebook-ul e locul ideal de desfășurare o știm cu toții. Dar întâmplarea de la Sibiu, între râsu’-plânsu’, a confirmat – pentru a câta oară? – nivelul de interes, de cultură, de bun-simț. Să recapitulăm! La Sibiu, la ediția din 2015, au fost invitate câteva nume de primă mână ale scenei internaționale. Iar una dintre cele mai importante prezențe a fost, cu siguranță, actorul de origine austriacă Klaus Maria Brandauer, cunoscut publicului larg pentru rolul din „Mephisto”, de altfel prezentat la Sibiu, în cadrul unei secțiuni dedicate filmului, precum şi pentru rolul din „Out of Africa”, ce i-a adus o nominalizare la premiile Oscar.
La Sibiu a venit în calitate de actor de teatru, cu spectacolul „Ultima bandă a lui Krapp”, de Samuel Beckett, în regia lui Peter Stein. Ghinionul lui a fost că la reprezentația de la Sala Thalia a ales să vină președintele cu prima doamnă. Mare ghinion! Pentru că, hai să fim serioși!, cui i-a mai păsat de Klaus Maria Brandauer, când i-a avut în sală pe Klaus și pe Carmen Iohannis? Fără drept de apel, Klaus Maria Brandauer, cu Peter Stein cu tot, au trecut pe planul doi. Și unul dintre cele mai valoroase spectacole din festival a trecut aproape neobservat, deși titlul „Ultima bandă a lui Krapp” a fluturat pe multe buze care, cu siguranță, nu erau tocmai familiare nici cu textul și cu Beckett în particular, nici cu teatrul în general. Știți percepția generală: e o nișă, cui îi pasă, cine naiba a auzit de Krapp ăsta și de – cum ai spus? – Samuel Beckett? Iar pe-ală cum îl cheamă? Stein? E neamț? Parcă am auzit ceva. Nu! Nu e o glumă, cam așa stau lucrurile în presa din România. Pe verificate! Iar felul cum a fost reflectat evenimentul – căci eveniment adevărat a fost prezența acestui spectacol la Sibiu – o arată din plin.
Ca atare, ce s-a întâmplat pe scenă în seara spectacolului lui Peter Stein a fost cu grație trecut cu vederea. A scris cineva ceva despre ce s-a întâmplat pe scenă, despre viziunea lui Peter Stein asupra textului, despre interpretarea senzațională a lui Klaus Maria Brandauer? Doamne păzește! Așa ceva e pericol de scădere a ratingului și de reducere a numărului de afișări. Ca atare, trăiască rochia primei doamne! Cine naiba să fie interesat de ce se întâmplă pe scenă? Spectacolul e în sală. La balcon, pe primul rând, unde cuplul Iohannis se uită cuminte la spectacol. Cât a aplaudat unul, cât a aplaudat celălalt? Cui i-a plăcut mai tare? Cine s-a prefăcut? Și, mai ales, de ce a venit Carmen Iohannis cu rochia aia? Nu-i vorbă, orice rochie și-ar fi pus, tot se stârneau discuții, iar noile vedete de carton care se ocupă cu tocarea imaginii publice a cui are norocul (sau ghinionul) să aibă o imagine publică au avut marfă zile întregi.
Cu alte cuvinte, Klaus și Carmen Iohannis i-au luat fața lui Klaus Maria Brandauer. Afară, în fața teatrului, toată lumea aștepta buluc sosirea celor două mașini prezidențiale, oferirea buchetului de trandafiri albi cu care Constantin Chiriac o aștepta pe prima doamnă, iar în sală Klaus Maria Brandauer aștepta să primească unda verde să înceapă spectacolul…
Cum spuneam, reflectarea ulterioară în presă a dat cel mai bine măsura mocirlei în care ne bălăcim. Absolut toate știrile, minireportajele, relatările de la fața locului au avut în prim-plan ținuta primei doamne, cuvintele designerului rochiei mult criticate, care a încins forumurile și wall-urile de pe Facebook, și de-abia în partea a doua s-a amintit așa, în trecere, despre chestia aia cu „Krapp”, la care a fost prezentă Carmen Iohannis. Și asta, în cazurile fericite. În altele, autorii materialelor nici nu s-au mai simțit datori să spună unde a purtat prima doamnă rochia controversată, „fără mânecă și cu genunchii la vedere și fff strâmtă și cu dunga de la chiloți” vizibilă…
Dar cui îi pasă în lumea noastră de „Ultima bandă a lui Krapp”, un bătrân trist, care-și ascultă viața la magnetofon?