Foto Florin Ghioca
În deschiderea Festivalului Național de Teatru, pe 24 octombrie, Ion Caramitru, directorul Teatrului Național din București, făcea un anunț-surpriză: pe 10 noiembrie va avea loc inaugurarea Sălii Mari a TNB… Anunțul era surprinzător pentru că era evident la acel moment că Sala Mare nu e gata și nici n-avea să fie gata în câteva săptămâni. Și, totuși, lansarea a avut loc ieri, iar panglica a fost tăiată, desigur de Victor Ponta, în prezent premier, vice-premier, ministru al Culturii și candidat la Președinția României. Un actor în multe roluri…
Ceea ce s-a întâmplat ieri la Teatrul Național din București – dincolo de opțiunile politice care frământă zilele astea și facebook-ul, și strada, dincolo de alegeri, gusturi și credințe personale, este un exemplu teribil al felului în care politica NU se amestecă, nu-i așa?!, în cultură. Și al felului în care cultura, biată Cenușăreasă din fondurile căreia se taie mereu, se taie la infinit, în așa fel încât, pentru a exista, trebuie să-și asume adesea statutul de hobby, este folosită atunci când trebuie și când e nevoie pe post de mascotă electorală.
„Îi mulţumesc domnului Caramitru pentru că echipa Teatrului Naţional a fost de acord să lucreze în condiţii grele, până acum, când a fost finalizată modernizarea şi reabilitarea Teatrului Naţional”. Asta a spus Victor Ponta ieri, la inaugurarea unei săli care nu e terminată și care trebuia lansată musai în campanie electorală, astfel încât să-și asocieze imaginea cu cea a unui Mecena. Iar dacă adăugăm că la eveniment a fost prezent și Radu Beligan, adus special pentru a-l susține pe același Victor Ponta, imaginea unei mascarade de doi lei este completă.
Până una-alta, finalizarea e încă departe, iar panglica a fost tăiată cu mult tam-tam, dar numai în prezența jurnaliștilor agreați de Victor Ponta, întrucât serviciul de PR al Teatrului Național din București, care, cu prilejul inaugurării (reale!) a celorlalte săli îi invita pe jurnaliștii acreditați din domeniul cultură, de data asta a păstrat o tăcere suspectă. Niciun comunicat de presă, nicio invitație… De ce a acceptat Ion Caramitru această inaugurare e o întrebare la care răspunsul e ușor de dat. În funcție de imaginația fiecăruia.
Că Victor Ponta a vrut cu o săptămână înainte de turul doi al alegerilor prezidențiale să-și asigure încă o gură de aer mediatic și să pozeze în intelectualul salvator și în om interesat de cultură este previzibil. Trist este circul în care trăim și în care opțiunile sunt, de fapt, inexistente. Trist este felul în care sunt „arestate” merite și creații, trist este felul în care funcționează un șantaj mai mult sau mai puțin subtil și o formă de cenzură mai mult sau mai puțin subtilă și trocul. Trocul e specific acestui moment și acestei societăți. Și tristă și revoltătoare este ipocrizia cu care în astfel de împrejurări sunt vânturate de obicei mulțumirile pentru „condițiile grele”, rostite în general cu ochii în jos și tristețe afectată, pentru a sublinia, desigur, efortul, la pachet cu veșnicul regret că „nu se poate mai mult acum, dar… noi vă apreciem martiriul”. Nu e loc acum de vorbit despre banii alocați culturii, despre faptul că întotdeauna e lăsată la o parte, despre cum un actor tânăr, dacă are norocul să fie angajat într-un teatru – noroc pe care însă guvernările din ultimii ani au avut grijă să-l facă imposibil –, câștigă la sfârșitul lunii mai puțin de 250 de euro, în condițiile în care chiria unei garsoniere la marginea Bucureștiului e cam 200 de euro. Nu e loc de vorbit despre eforturile cu care se obțin banii pentru proiecte (asta, dacă nu te pui bine cu cineva de la putere). Însă e revoltător felul cum funcționează o formă de dictatură și de manipulare și cum lipsa de bun-simț este pusă pe piedestal.
Indiferent dacă Victor Ponta va câștiga sau nu alegerile prezidențiale de duminica viitoare, imaginea lui va rămâne asociată penibil cu tăierea panglicii unei săli neterminate a Teatrului Național din București, Sala Mare, unde, în acest moment, nici toaletele nu sunt funcționale…
Print