Aşteptări, dorinţe şi speranţe. În această atmosferă se desfăşoară, de ani buni, cunoscutul eveniment dedicat actorilor abia ieşiţi de pe băncile facultăţii, dornici să joace pe scena profesionistă sau, pur şi simplu, să-şi încerce puterile. Cu câteva zile înainte de deschiderea ediţiei 2012 a Galei Tânărului Actor HOP de la Mangalia, unii dintre laureaţii din anii trecuţi ne-au mărturisit câteva gânduri despre semnificaţia acestui eveniment pentru cariera personală, precum şi despre concursul în sine sau despre ce alte mijloace de expunere a noilor talente ar fi necesare.
Au avut amabilitatea de a răspunde la invitaţia revistei Pavel Bartoş, Diana Croitoru, Tudor Aaron Istodor și Adrian Văncică. Punctele de vedere exprimate converg, pe de o parte, în privinţa unor schimbări din care evenimentul ar putea avea de câştigat. Pe de altă parte, unele dintre opinii atrag atenţia asupra atitudinii participanţilor la concurs, care se modifică, şi ea, odată cu mersul vremurilor. Întrebările au fost următoarele:
1. Ce a însemnat pentru dvs. premiul câştigat la Gala Tânărului Actor HOP?
2. Ce aţi schimba în structura concursului în sine sau a evenimentului în general?
3. Ce alte mijloace de promovare a tinerilor absolvenţi vă par necesare?
Pavel Bartoş: „Este nevoie de o rebranduire”
1. „Premiul câştigat la Gala HOP a fost un moment determinant din cariera mea, pentru că atunci eram actor la Teatrul de Nord din Satu Mare. Nu vreau să spun că premiul m-a propulsat la Bucureşti, care nici nu era prima mea opţiune. Dar aşa am avut posibilitatea să aleg între Naţionalul craiovean, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, Teatrul Mundi din Bucureşti şi Teatrul Naţional din Timişoara, la care am hotărât să mă duc. A fost sigur unul dintre cele mai importante momente din cariera mea. Datorită premiului am putut face o schimbare, pentru că voiam mai mult, aveam nevoie de o miză mai mare.
Gala HOP a rămas o ocazie: este un eveniment care-i dă proaspătului absolvent posibilitatea de a fi văzut de oameni de teatru, de a atrage atenţia, de a se apropia de intrarea în circuit.”
2. „Personal, în ceea ce priveşte organizarea, văd lucrurile puţin altfel. Aş pleda pentru un parteneriat cu un post de televiziune important (cum are Gala UNITER cu TVR1). În lipsa unui astfel de parteneriat, totul se poate desfăşura, din păcate, într-un cvasianonimat. Poate că, de fapt, este nevoie de o rebranduire şi de o regândire a premiului. Când am participat eu, evenimentul tocmai se rebranduise, ceea ce a fost foarte bine, căci a căpătat miză în privinţa calităţii.
În ceea ce priveşte concursul în sine, el e cu bune şi cu rele. La ediția la care am luat parte eu nu a existat tema impusă. Şi probabil că e bine că acum ea există, căci aşa ai ocazia să vezi ce poate candidatul. El se poate pregăti trei-patru ani pentru aşa ceva, poate intra chiar într-o anumită rutină, dar dacă, atunci când îl pui să facă altceva, nu reușește? Pe de altă parte, aş dinamiza tema impusă, poate că i-aş da o dimensiune mai interactivă, legată de public, dacă tot se desfăşoară concursul la mare, cu un public venit acolo. Aş lucra puţin la acest aspect, aş înnoi forma.”
3. „Cred că acum, în general, participanţii aşteaptă prea mult de la participarea la acest eveniment. Ei aşteaptă şi nu fac aproape nimic ca să forţeze cumva lucrurile. Ideea e că, dacă ai câştigat Gala HOP nu înseamnă automat că o să plouă cu oferte. E adevărat, când am participat eu încă mai existau posturi disponibile în teatre, condiţiile erau un pic altele. Eu am câştigat cu un one-man show după Shakespeare, la care am lucrat aproape şase luni. E un lucru bun, am avut timp, provocarea m-a pus la încercare, mi-a cerut să rezolv anumite probleme singur, să văd că pot. Aşa poţi căpăta încrede în tine şi ăsta e lucrul cel mai important.”
Diana Croitoru: „Câştigarea Galei HOP a fost un Mare Răspuns”
1. „Atunci, ca şi acum, după ce a trecut un an, câştigarea Galei Hop a fost un Mare Răspuns. Apoi, a bifat toate dorinţele mele care se aflau în motivaţia mea de a participa la acest concurs. A fost şi o mâna de ajutor financiar, dar şi un motiv de bucurie, mai mare decât a mea, a celor care m-au crescut (în toate sensurile – părinţi, profesori), care mă iubesc şi care au crezut în mine.”
2. „Văd că anul acesta paleta de autori e mai generoasă la proba impusă. Aş menţine această decizie, plasând, în acelaşi timp, ceva mai în larg geamandura de timp, la ambele probe. Apoi, daca aş avea voie să fantasmagorizez, mi s-ar părea interesantă o probă de cunoştinţe teatrale, tip concurs, care s-ar putea transforma într-un moment amuzant şi constructiv, sau un moment de improvizaţie tras la sorţi, pe baza textului ales.
Aş chema regizori şi directori de teatre, televiziuni şi posturi de radio, producători, critici de teatru, actori consacraţi, fotografi… iar printre premiile câştigătorilor s-ar număra un spectacol care să fie găzduit de un teatru de stat, posibilitatea de a fi, timp de un an, în preajma unor actori consacraţi (la repetiţii, de exemplu), şi o legitimaţie cu care să poata intra gratuit la orice spectacol timp de un an. De asemenea, aş difuza în direct concursul pe mai multe posturi de televiziune, redifuzându-l ulterior, creând un brand de maxim interes.”
3. „Poate ca ar fi interesantă o emisiune de televiziune, în care pedagogi de la toate facultăţile de teatru invită proaspăt foşti studenţi care au un anume merit, pe care ar vrea să-i promoveze, sau un proiect la al cărui casting să participe doar tineri absolvenţi…”
Tudor Aaron Istodor: „Ar fi interesant să existe mai multe workshop-uri”
1. „Gala HOP a însemnat, pentru mine, un mijloc de a mă arăta, o ocazie de a fi văzut ca artist, de a mă întâlni cu alți tineri care au ceva de spus, de a mă întâlni (la workshop-uri) cu oameni de la care am avut ce învăța. O ocazie de a mă simți bine la mare și de a mă arata publicului cu viziunea mea despre textul impus și cu textul la alegere, care îmi este extrem de drag (“Paharu” – Eric Bogosian), pentru că, până la urmă, asta vrem, să ne arătăm publicului, să-l seducem, să-l facem să râdă (de preferat cu noi, nu de noi), să-l emoționăm, să-l intrigăm, să-l facem să-și pună probleme, să uite că e la teatru.”
2. „Ce aș schimba? Nu cred că aș schimba nimic, dar ar fi interesant să existe mai multe workshop-uri. Mi-a plăcut foarte mult cel cu Florin Fieroiu și cred că ar fi bine să fie mai multe workshop-uri în diverse direcții teatrale. Şi mai multe petreceri organizate. Poate în fiecare seară?”
3. „Ar fi necesare toate mijloacele de promovare posibile, inclusiv cele «promise». Câștigătorii din anul în care am participat eu (acum 2 ani) urmau să joace într-o producție TVR, dacă îmi aduc eu bine aminte. Eu încă aştept cu nerăbdare acest proiect și sunt convins ca această perioadă de preproducție este absolut necesară pentru a asigura un proiect de calitate.
Și cât mai multe teatre independente. Cu 100 de locuri, cu 50 de locuri, cu 20 de locuri, nu contează. Cât mai multe!”
Adrian Văncică: „Recomand tuturor absolvenților de actorie să se ducă la Gala HOP”
1, 2, 3. „Da, premiul m-a ajutat, ca şi pe alţii, printre care Marius Rizea, Pavel Bartoş, Marius Chivu etc. După aceea, am alergat pe la mai multe teatre, să le spun despre premiul meu. Ideea e că nu trebuie să aştepţi. M-am dus, am ciocănit la uşi cu «Bună ziua. Vreau să vorbesc cu domnul director». Şi ajungeam la domnul director, care mă cunoştea din facultate şi căruia-i spuneam «Vreau doar să ştiţi că, dacă să iveşte vreo ocazie, eu pot să fac asta». M-am dus şi am aşteptat la uşi, pentru că nu cred în teoria cu «timpul potrivit», căci timpul potrivit e acum. Pe de altă parte, ceva oferte primisem chiar la Mangalia, de la nişte directori de teatre din provincie, care m-au văzut în concurs. Dar eu tot voiam să se întâmple ceva la Bucureşti. Până într-o zi, când a sunat telefonul fix la mine acasă. Era doamna secretară de la Teatrul Nottara, care-mi spunea că domnul director Mircea Diaconu ar vrea să mă vadă. Şi aşa am intrat într-un spectacol, apoi a urmat altă colaborare şi tot aşa, până când am devenit angajat al Teatrului Nottara. În concluzie, recomand tuturor absolvenţilor de actorie să se ducă la Gala HOP.
Pe de altă parte, cred că evenimentul ar trebui promovat mai bine, premiul ar trebui mărit, participanţii ar trebui tentaţi cu ceva mai mult. Îţi spun sincer, dacă în ziua în care ar fi trebuit să-mi susţin monologul în concurs aş fi fost chemat să filmez pentru o reclamă, cred că aş fi ales reclama. Câteodată eşti pus să alegi şi nu-ţi permiţi să-ţi zici «Lasă, că banii se mai fac». După aceea am mai avut de ales, n-am ales banii şi bine am făcut.”
Print