D-butan-T la Sfântu Gheorghe

Să ne imaginăm următoarea scenă: o adolescentă frumoasă, cu părul lung, ca mai toate adolescentele, vorbeşte la telefonul mobil, ca mai toţi tinerii. Nu auzim decât cuvintele fetei:

[pe un ton uşor iritat] Sunt la teatru!

– …

[iritarea creşte] Pentru că nu puteam să răspund în timpul spectacolului!!

– …

[cu imensă tristeţe] Bine, vin acasă…

Mi-au dat lacrimile de ciudă şi întristare surprinzând această jumătate de dialog într-un foaier. Spectacolul de după-amiază tocmai se terminase şi nu era deloc târziu, nici ora 7 seara. Toate amintirile frustrante ale tinereţii năvăleau peste mine. (Deşi, pe atunci, nu existau telefoane mobile…) Poate motivele imperativei chemări acasă chiar erau serioase. Sau nu era decât dureroasa oră fixă a întoarcerii?… Scenă reală. Final deschis.

Acţiunea s-a petrecut într-una din serile Festivalului Naţional D-butan-T, organizat de  Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe în perioada 30 octombrie – 4 noiembrie. Dacă anul trecut manifestarea a fost dedicată actorilor debutanţi, acum, la a doua ediţie, tinerii regizori au fost cei vizaţi. Intenţia declarată a organizatorilor e tranformarea Festivalului într-un motor de căutare a artiştilor aflaţi la început de drum, un program căutător de talente, absolut necesar în condiţiile anuale ale sutelor de absolvenţi ai facultăţilor de teatru din întreaga ţară. Pe de o parte.

Pe de altă parte, D-butan-T reprezintă reacţia Teatrului „Andrei Mureşanu” (TAM) la o nocivă prejudecată din teatrul românesc: rima debutant = riscant, de care mulţi se folosesc pentru a evita posibilele riscuri estetice asociate tinerilor artişti şi proiectelor lor. Nu este cazul echipei festivaliere conduse de Anna-Maria Popa, de doi ani manager TAM, care vrea să demonstreze că debutant rimează şi cu palpitant. Şi că merită să rişti alături de artişti, de cei aflaţi la început de drum, printr-o mână întinsă, prin curajul de a investi în ei. Până la urmă, riscul estetic e inerent oricărui gest artistic, indiferent de vârsta autorului – mai declară organizatorii.

Cele zece spectacole invitate anul acesta la Sfântu Gheorghe reprezintă debuturi regizorale, fie că vin din zona teatrului de stat, a celui independent sau a universităţilor de profil: de la Teatrul Naţional Bucureşti – „Fetiţa soldat” în regia Silviei Roman şi „Hotel Europa” în regia lui Andrei Raicu (ambele producţii 9G), de la Teatrul de Comedie – „Noaptea ursului” în regia lui Mădălin Hâncu (proiect câştigător al concursului „Comedia ţine la TINEri”), apoi două spectacole de Licenţă UNATC – „Norway Today” regizat de Claudia Machedon şi „ADN” – de Ruxandra Bălaşu, iar din Cluj – „Reacting Chernobyl” în regia lui Cosmin Matei / Váróterem Projekt şi „Via Negativa” în regia lui Raul Coldea / Reactor.

Celelalte trei spectacole până la totalizatorul zece au urcat pe podiumul de premiere, prin regizorii lor, pentru că Festivalul D-butan-T are şi caracter competiţional. Anul acesta, juriul a fost alcătuit din regizorii Erwin Şimşensohn, Vlad Massaci, Ioana Păun, Lucian Sabados şi actorul Bogdan Costea, ultimii doi şi directori de teatru – „Maria Filotti” din Brăila, respectiv Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad. Cu toţii au susţinut şi ateliere dedicate tinerilor artişti, dar şi aspiranţilor într-ale teatrului, în care au împărtăşit participanţilor fragmente din experienţele personal-profesionale: despre anii de formare în cadrul şcolii, despre munca regizorului cu actorul – pe text sau în improvizaţii scenice, despre legislaţia managementului cultural sau despre fazele prin care trece un „produs teatral” – de la alegerea textului (când există) până la spectacolul finit, despre teatrul manifest sau teatrul experimental.

Premiul I, constând într-un contract de colaborare pe 1 an cu Teatrul „Andrei Mureşanu”, a fost obţinut de regizorul Botond Nagy, pentru spectacolul „Oneghin”, după Puşkin, o producţie a Teatrului Figura Studio din Gheorgheni. Absolvent de Regie la Universitatea de Arte Târgu-Mureş, clasa László Bocsárdi (2015), tânărul creator a căutat să descopere valabilitatea contemporană a unei opere de aproape două secole. De ce „Evgheni Oneghin” rămâne o capodoperă? Cum se mai împacă dragostea şi căutarea fericirii cu singurătatea din ce în ce mai prezentă în vieţile noastre? Răspunsurile vin într-un spectacol ce sparge tiparele aristotelice, virând spre distanţarea practicată şi teoretizată de Brecht, cu momente de teatru în teatru şi de improvizaţie, un spectacol atent structurat regizoral, punând în valoare trupa tânără şi bine antrenată din Gheorgheni – atât în ansamblul ei, cât şi în individualităţile actorilor.

Locul al II-lea a revenit Adinei Lazăr, pentru regia spectacolului „Pena”, adaptare proprie după Ruth Smythers și Ștefan Mako, o producţie create.act.enjoy / Cluj-Napoca. Şapte poveşti despre femei, despre durerea de a fi femeie, despre revendicarea propriului corp şi a sufletului feminin într-o societate profund patriarhală. Talentate şi bine îndrumate regizoral, tinerele actriţe Andreea Şovan şi Oana Secară salvează cu umor un spectacol tezist, de tipul „bârnă în ochi”.

Pe locul al III-lea al podiumului D-butan-T 2017, s-a aflat Sebastian Marina, pentru regia spectacolului “7↓”, după Dino Buzatti, o producție a Teatrului „Andrei Mureșanu” Sfântu Gheorghe. Şapte este un număr greu, spune o zicală, dar, în acelaşi timp, sacru, prea sunt multe exemplele unor astfel de grupuri – zile, planete, note ale gamei, culori ale curcubeului, trepte… Şapte este şi etajul la care trebuie să ajungă pacienţii unei lumi nebune, pendulând continuu între niveluri. Spectacolul TAM spune povestea omului simplu ce coboară în el însuşi, în propria nefericire, în propria depresie, o poveste ce poate căpăta note absurd-comice. Depinde de la ce etaj priveşti. Un spectacol de ansmblu, de mişcare, de stare.

Nu îmi plac concursurile. Nici teatrul, nici oricare altă formă de artă nu sunt o cursă de cai. Toată lumea concurează cu sine însăşi. Marele Premiu constă, de fapt, în întâlnirea cu ceilalţi regizori, cu ceilalţi artişti. E foarte important ca generaţiile să se întâlnească. Festivalul ne dă timp pentru a ne cunoaşte, pentru a împărtăşi gânduri, vorbe, idei, senzaţii. Cred în generaţia noastră, cred că avem ceva de spus. Deocamdată declara, la decernarea premiilor D-butan-T 2017, regizorul Botond Nagy. Despre asta este, de fapt, vorba, la Sfântu Gheorghe. Despre întâlniri, fie şi sub formă de confruntare, între tinerii artişti ai momentului – actori, regizori, scenografi, coregrafi, dramaturgi, compozitori de muzică de teatru. Întâlniri pentru care e nevoie de acel timp festivalier, ce curge altfel decât în lumea dezlănţuită, întâlniri pentru care ceaiul, berea sau palinca sunt însoţitori de drum şi nopţi lungi. Ca şi zâmbetele ce se iţesc la tot pasul, de la organizatori la spectatori, de la participanţi la juriu, într-o atmosferă familial-prietenoasă, tinerească, fără farafastâcuri. Teatrul „Andrei Mureşanu” este o instituţie frumos colorată la exterior, dar mai ales în interiorul celor ce se petrec acolo. Iar Festivalul D-butan-T – o ispită de a pătrunde în zone mai puţin sau deloc umblate. Intrarea este liberă.

Foto: Fashion, Street & Lifestyle Photographer

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.