Sunt lung și larg. Din ce în ce.
Coșul pieptului mi se lărgește. Ca și privirea, cu
ochii închiși.
Ard pe dinăuntru și nu mă doare. Curg învolburat
dar nu-s lacrimi. Nici sânge. Mă fac, mă desfac.
Mă învârt. Nu amețesc. Cad în sus. Nu mă doare.
Mă aflu în suspensie pe un nor cu densitate de
munte. Eu însumi sunt consistență de carne și
hău. Cu ecou de păpastie.
Emit și captez. Senzații. De tot felul. Nici realitate
nici amintiri. Nici ale mele nici ale altcuiva.
Pe cât de familiare pe atât de… ca de pe altă
lume. Culori și linii, intensități și depresiuni,
concentrări și colapsuri. Curenți de corp și căderi
ale sufletului…
Nu visez. Nu merg. Nu strig. Nu zbor. Nu plutesc.
Dansez.
(extras din caietul-program al spectacolului „Mozart Steps”, Teatrul Radu Stanca, Sibiu)
Print