David Esrig conferențiază la București

Muzeul Național al Literaturii Române găzduiește miercuri, 17 aprilie 2019, ora 18.00, la sediul din Strada Nicolae Crețulescu 8, conferința cu titlul „Sinceritatea regizorului față în față cu dictaturile”, susținută de cunoscutul regizor de origine română David Esrig.

DAVID ESRIG
1935 S-a născut la Haifa (Israel).
1938 Sosirea în România, ţara natală a părinţilor.
1953 Bacalaureatul la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. Premiul Naţional al teatrului amator pentru punerea în scenă a piesei Jucătorii de cărţi (N. Gogol), pusă în scenă cu colegi de liceu. Actriţa Dina Cocea, preşedinta juriului îl îndrumă către Facultatea de Regie (I.A.T.C.)
1953 – 1958 Studii la Institutul de Teatru şi Film I.A.T.C. Bucureşti unde obţine Diploma de regizor. Profesori: Ianis Veachis, Moni Ghelerter, George Dem Loghin, Tudor Vianu, Andrei Oţetea, Marcel Breslaşu ş.a.
1957 Pune în scenă Vicleniile lui Scapin (J.B. Moliere), spectacol de diplomă. Obţine Premiul Naţional al festivalului Tinerilor Artişti. Turneu în toată ţara. Inaugurează cu acest spectacol Teatrul din Piatra Neamţ.
1954 – 1955 Paralel cu studiul, lucrează ca redactor (film şi teatru) la revista Contemporanul.
1957 – 1961 Realizează pentru televiziunea română peste 400 de emisiuni: teatru, muzică, sport etc. precum şi o serie de Medalioane cu Ion Manolescu, Lucia Sturza Bulandra, Ion Manu, Eugenia Popovici, Costache Antoniu, Jules Cazaban, Radu Beligan, Ileana Predescu ş.a.
1958 – 1963 Angajat ca asistent (la Ion Şahighian), apoi lector, conferenţiar, finalmente profesor la I.A.T.C. Numără printre elevii săi pe actriţa Irina Petrescu, regizorii Julian Vişa, Dan Micu, Alexandru Tocilescu, Andrei Belgrader ş.a.
1959 – 1961 Conduce studioul de artă a actorului la Teatrul Evreiesc din Bucureşti.
1961 – 1968 regizor la Teatrul de Comedie. Pune în scenă Mi se pare romantic (R. Cosaşu), Procesul domnului Caragiale (M. Ştefănescu), Umbra (E. Schwartz), Trolius şi Cresida (Shakespeare), Capul de răţoi (G. Ciprian).
Puneri în scenă la teatrele din Constanţa şi Bacău.
1963 Turneu cu Umbra la Moscova şi Leningrad.
1965 Umbra şi Trolius şi Cresida la Teatrul Naţiunilor (Paris) unde obţine Marele Premiu al Teatrului Naţiunilor şi ex-aequo cu Zefirelli Premiul criticii franceze pentru cel mai bun spectacol străin. Turnee cuUmbra şi Trolius şi Cresida (Praga, Pilsen, la festivalul în Berlinul de Est, Weimar, Chemnitz, Dresden, Bonn). Invitat de British Council pentru cunoaşterea teatrului englez.
1966 Invitat cu Trolius şi Cresida şi Capul de răţoi la Bienala de artă din Veneţia.
1967 Trolius şi Cresida la Festivalul BITEF. Marele Premiu împreună cu Grotowski şi Krejca.
1968 Pune în scenă Nepotul lui Rameau de Diderot la Teatrul L.S. Bulandra şi Umbra de Schwartz laTeatrul Municipal din Bonn (RFG). Trolius şi Cresida la Festivalul de Teatru de la Viena.
1969 Pune în scenă O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale la Teatrul Municipal din Haifa (Israel). Nepotul lui Rameau la Festivalul BITEF (Belgrad). Îl întâlneşte la Berlin pe S. Beckett cu care discută concepţia spectacolului Aşteptându-l pe Godot pe care îl repetă de peste 7 luni la Teatrul „L.S. Bulandra”. Beckett se invită la premieră. Spectacolul este însă interzis două săptămâni înainte de a fi prezentat public. Nepotul lui Rameau la Festivalul Rassegna din Florenţa. Referat despre Scenografie la Congresul de Teatru organizat în paralelcu Festivalul. Pune în scenă (La Teatrul Municipal Köln) Şi lumina străluceşte în întuneric, piesă neterminată de L. Tolstoi. Adaptarea scenică, împreună cu Heinrich Böll.
1970 Scrie scenariul de film Dece? Un an de pregătiri de filmare (În distribuţie: G. Dinică, M. Moraru, T. Caragiu, V. Tastaman, scenografia: Miruna şi Radu Boruzescu etc). Filmul este interzis de cenzură cu câteva zile înainte de începerea filmărilor.
1971 Numit director artistic la Teatrul Naţional, începe repetiţiile pentru a pune în scenă Furtuna (W. Shakespeare).
1972 Pune în scenă Trolius şi Cresida de W. Shakespeare la Teatrul Naţional al Bavariei (Residenztheater) pentru programul cultural al Jocurilor Olimpice 1972 în München.
1973 Invitat de State Department pentru conferinţe şi cunoaşterea teatrului american în USA. Contact cuLiving Theatre şi Bread and Puppets. Pune în scenă Cei trei gemeni veneţieni de A. Collato la Teatrul Naţional din Bucureşti în stilul Commediei dell’arte. Spectacolul obţine la festivalul BITEF (Belgrad) Premiul pentru înnoirea unor importante tradiţii teatrale. Punerea în scenă a piesei Furtuna (W. Shakespeare) este interzisă după doi ani de repetiţii în cadrul Teatrului Naţional, în ciuda unei aprobări a conducerii Ministerului Culturii. Demisionează din teatrul Naţional Bucureşti. Este confruntat cu o interdicţie profesională fără ieşire, părăseşte România şi se va stabili în Germania.
1974 Împreună cu scriitoarea franceză Geneviève Serreau scrie piesa Tabarin pornind de la farsele celebrului actor şi autor de bâlci din Parisul secolului XVII pentru Teatrul Naţional Popular din Palatul Chaillot (Paris) la invitaţia lui Jacques Lang. Repetiţiile sunt întrerupte după demiterea lui Jacques Lang de la direcţia teatrului. Pune în scenă Maestrul Panthelin (celebră farsă medievală franceză) la Teatrul Municipal din Bremen. Este invitat cu spectacolul la Festivalul de Teatru din Hamburg.
1975 Pune în scenă Opera de trei parale de B. Brecht la Teatrul Municipal din Bremen.
1976 Angajament ca regizor la Teatrul Naţional al Bavariei (Residenztheater) München. Puneri în scenă ale pieselor Năzdrăvanul Occidentului (J.M. Synge) şi în traducere, decor şi costume proprii Vicleniile lui Scapin (Moliere). Spectacolul e difuzat pe programul unu al Televiziunii Germane. Începe timp de doi ani seria de cursuri Despre noţiunea de teatralitate la Universitatea din München.
1977 Punere în scenă, decor şi costume pentru opera Madame Butterfly (Puccini) la Opera din München (Gärtnerplatztheater).
1978 Absolvă cu succes la Universitatea din München (Facultatea de Theaterwissenschaft) examenele academice pentru titlurile universitare de doctor în litere şi profesor universitar habilitat.
1979 – 1980 Preia direcţia secţiei de proză a Teatrului Municipal din Berna. Pune în scenă Vicleniile lui Scapin (J.B. Molière), declarat cel mai bun spectacol elveţian al anului, Cum vă place (W. Shakespeare),Azilul de noapte (M. Gorki) şi Doctor Faustus (C. Marlowe) montat în catedrala franceză din Berna. Elaborează cu o grupă de studenţi ai universităţii berneze o nouă traducere germană a piesei lui Marlowe şi o editează  cu un comentariu literar, istoric şi teologic. Pune în scenă Trolius şi Cresida de W. Shakespeare la Teatrul Naţional Habima din Israel.
1981 Editura Plasme – Paris publică piesa Tabarin (scrisă de Esrig împreuna cu Geneviève Serreau).
1981 – 1984 Director al secţiei de proză la Teatrul Municipal din Essen. Din 1982 preia direcţia generală a aceluiaşi teatru. Pune în scenă Schweik în al doilea război mondial (B. Brecht), Abatorul (S. Mrozek),Mandragola (N. Machiaveli), Vizita bătrânei doamne (Dürenmatt) în prezenţa autorului, Patru fetiţe mici (P. Picasso), Azilul de noapte (M. Gorki), Hamlet (W. Shakespeare), Soldaţii (J. Lenz), Revizorul (N. Gogol), Războiul (C. Goldoni), Scrisoare despre orbi pentru uzul celor ce văd (D. Diderot). Invitat cu aceste spectacole la festivalurile din Bochum, Wuppertal, Paderborn, Hamburg.
1984 Demisionează de la Teatrul Municipal din Essen pentru a crea compania Athanor la München.
1985 Scrie şi publică cartea Commedia dell’arte la Editura Greno. Cartea figurează ca lectură obligatorie în planurile de învăţământ ale multor şcoli şi academii germane de teatru.
1986 Pune în scenă spectacolul Bâlciul vieţii. Peste 60 de reprezentaţii în Bavaria.
1986 – 1991 Creează şi conduce în München Cursul de perfecţionare al actorilor profesionişti din Germania.
1988 Pune în scenă piesa Şcoala curtizanilor, piesă proprie pornind de la primul libreto cunoscut deCommedia dell’arte în istoria teatrului datorat marelui compozitor Orlando di Lasso (secolul XIV).
1989 – 1991 Turneu cu Şcoala curtizanilor în Germania, Elveţia, Italia, Austria (135 de reprezentaţii).
1990 Realizează pentru programul 1 al televiziunii germane filmul documentar Patimile României – un an după revoluţie. Emisiunea de 90 de minute, transmisă la ora de vârf în seara de 22.12, a trezit un ecou puternic în presa centrală şi a mobilizat donaţii de mai multe milioane de mărci germane pentru casele de orfani din ţară.
1991 Este numit Profesor de onoare al Universităţii de Teatru „I.L. Caragiale” Bucureşti.
1991 – 1994 Scrie (împreuna cu fiica sa Elma Esrig) şi pune în scenă în limba maghiară (cu Marin Moraru) Der Golem – un spectacol multimedia. Turneu prin toată Germania. Pregăteşte crearea şcolii superioare de artă dramatică Athanor Akademie în Burghausen.
1993 Aprobarea statală pentru edificarea Academiei private de Teatru şi Film Athanor. E numit directorul Academiei de către Ministerul Culturii şi Învăţământului al Bavariei.
1994 După tratative îndelungate cu oraşele Augsburg, Fürstenfeldbruck, Landshut, Unterhaching etc., semnează contractul cu oraşul Burghausen pentru edificarea Academiei Athanor pe o suprafaţă de 2500 m2 în clădirea istorică (din secolul XIV) a fostului grânar al celei mai mari cetăţi din Europa.
1995 Inaugurarea Academiei de Artă Dramatică Athanor în Burghausen în clădirea provizorie a vamei medievale.
1996 Instalarea Academiei în lăcaşul ei definitiv după un an şi jumătate de renovări şi reamenajări, subvenţionate de guvernul Bavariei şi de oraşul Burghausen cu peste 4 milioane de mărci germane.
1996 – 2006 Înscenarea a peste 30 de colaje dramatice şcolare cu fragmente din literatura dramatică universală de la Sofocle până la Shakespeare, Molière, Congrave, Schiller, Büchner, Graabe, Lenz, Strindberg, Cehov, Gorki, Pirandello, Ernst Toller, Kafka, Beckett, Genet, Ionesco ş.a.m.d. precum şi puneri în scenă cu absolvenţi: Romeo şi Julieta, Trolius şi Cresida (W. Shakespeare), Troienele (J.P. Sartre / Euripides) prezentată în cadrul Festivalul de Teatru European (Passau), Opera cerşetorilor (J. Gay), Maladia tinereţii (F. Bruckner) etc. Turnee în mai multe teatre germane precum şi la Limoges (Franţa) şi Glasgow (Marea Britanie).
1998 Preşedinte de onoare al celui de-al III-lea Festival European al şcolilor de teatru în România – Târgovişte.
1998 Inaugurarea unuia dintre cele mai complet dotate ateliere pentru montaj digital de film şi video din Bavaria ca un laborator de studiu pentru regia de film în cadrul Academiei.
1999 Recunoaşterea statală a Academiei Athanor cu statutul şi drepturile unei şcoli superioare de artă a statului german. Prima generaţie de absolvenţi ai Academiei Athanor după 4 ani de studiu sunt prezentaţi public într-o co-producţie cu Teatrul Naţional din Salzburg. Regia şi decorul David Esrig, costume Ştefania Cenean. Tinerii actori şi regizori vor cunoaşte curând succese în teatrele din Frankfurt, Viena, Leipzig, Stuttgart, Salzburg, Berlin etc.
2000 (6 – 12 noiembrie) Este invitat cu un referat şi o repetiţie publică exemplară la Congresul Internaţional de Teatru din Paris: Meyerhold. La mise en scene dans le siècle.
2000 – 2003 Amenajarea, cu ajutorul financiar al guvernului bavarez şi al oraşului Burghausen, a unui teatru experimental Athanor Theater într-un fost atelier auto cu o sală principală pentru 120 de spectatori şi o sală studio pentru 84 de spectatori.
2003 Premiul Naţional de Cultură (Ministerul Culturii şi Cultelor).
2003 Premiul Senatului UNITER pentru întreaga activitate artistică.
2004 ordinul naţional pentru contribuţia adusă promovării democraţiei şi culturii româneşti în lume.
2005 Doctor Honoris Causa al Universităţii naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti.
2006 În colaborare cu UNITER (Doamna Maria Morar) elaborează proiectul „În căutarea teatrului existenţial”, pentru manifestările din cadrul programului „Sibiu – Capitală Culturală Europeană”.
2006 Pune în scenă piesa „Aşteptându-l pe Godot” de S. Beckett pentru Anul Internaţional Beckett 2006 (UNESCO). Repetiţii interactive, proiecţii de film, lecturi scenice consacrate universului beckettian.
2006 Turneu la Sibiu în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru. Spectacol prezentat în zidurile bisericii întărite din Cisnădioara.
2006 La invitaţia doamnei Ludmila Patlanjoglu (UNATC) şi a domnului George Ivaşcu (Teatrul Metropolis), susţine un turneu la Bucureşti cu „Aşteptându-l pe Godot” de S. Beckett în cadrul proiectului„David Esrig şi avantgarda în teatru”.
2006 Susţine la Bucureşti şi la Sibiu doua Ateliere de Artă a Actorului „De la cuvânt la acţiune” cu peste 200 de participanţi, ca o introducere şi o selecţie pentru proiectul de atelier de o lună „În căutarea teatrului existenţial”, la Sala Thalia.
2006 E numit cetăţean de onoare al oraşului Bucureşti.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.