De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Print
Fiul risipitor
Si eu care credeam ca Bine-ai venit! imi spui,
Pentru ca noi ne cunoastem si asta n-o pot spune orisicui!
Petrecutele ceasuri cu tine in suflet de poet,
Nu au avut niciodata o umbra de regret.
Imi sunt si astazi perle versurile tale
Sirag de margele imi fac zilnic di ele,
Ca si cum ar fi mataniile mele.
In copilarie cu Zdreanta tu ma rasfatai,
Dar cu siguranta nu iti inchipuiai
Ca eu pe Zdreanta,acela cu ochii de faianta,
Imi vine astazi sa il atarn de o clanta.
De ce? El stie bine ca este:
Catelus cu parul cret,
Fura rata din cotet,
Si se jura ca nu fura
Dar l-am prins cu rata in gura,
La Primar pe batatura.
Si pana sa-l duc la judecata
Mi-a mancat si rata toata.
Nu ajunge, vreau sa-ti zic
Sa te dai mare cu cel mic,
Ca puterea se aduna,
Si tot micii impreuna
Fac o putere mare ca niste licurici,
Asa incat s-ar putea sa nu te mai ridici.