De ce tragedia din Colectiv n-a amânat toate spectacolele din FNT?

Festivalul Național de Teatru s-a încheiat într-o Românie paralizată de tragedia din clubul Colectiv. Printre imaginile de la fața locului, printre știrile care curg la infinit, răscolind iar și iar totul, storcând tot ce se poate stoarce într-o piață media în care, de multe ori astfel de tragedii sunt transformate doar într-o sursă de vizualizări și de creștere a rating-ului, nimic altceva n-a mai fost vizibil în aceste zile. Și cumva, la un moment dat, parcă a început să-ți pară indecent să te ocupi de altceva.

Încet, încet, tragedia și disperarea unor oameni au fost transformate în câmp de luptă. E suficient să deschizi Facebook-ul și să citești disputele aprinse în care fiecare tabără își arată mușchii, pentru că, da, oamenii s-au împărțit în tabere de toate felurile. Și printre zecile de dispute, anti-creștine, anti-sisteme, anti-halloween, anti-orice, nu puteau lipsi cele legate de teatru. Zeci de artiști au ales să-și suspende spectacolele în aceste zile. Din decență, din respect față de durere, din neputința de a urca pe scenă. Alții, mai mult sau mai puțin pe față, au considerat că doliul național instituit timp de trei zile e o măsură exagerată și că teatrul nu are sau nu ar trebui să aibă nimic de-a face cu asta.

Tragedia de la Colectiv s-a petrecut cu două zile înainte de sfârșitul celei de-a 25 ediții a Festivalului Național de Teatru, despre care e greu de vorbit acum. Dacă spectacolele din selecție au reflectat peisajul teatral actual sau ce anume și-a propus această selecție, care a fost nivelul producțiilor invitate nu e momentul de discutat în acest context. În schimb, poate fi discutată alegerea conducerii FNT de a anula în aceste două zile doar patru spectacole, care au fost reprogramate. Sigur că legea doliului național permite interpretări, dar în context o măsură tranșantă într-o direcție sau în alta ar fi fost de dorit. Dacă suntem de acord că teatrul este o formă (și) de divertisment (și este!), indiferent că pe scenă se joacă „Hamlet”, atunci era normal să se suspende toate spectacolele din FNT. E timp pentru teatru și mâine, și poimâine… O decizie luată pe jumătate e ca și cum te-ai împiedica.

Criteriul aparent pentru care au fost scoase din programul ultimelor două zile cele patru spectacole, mai exact „Cerere în căsătorie”, „The History Boys. Povești cu parfum de liceu”, „Steaua fără nume” și „Coada”, ar fi acela că sunt comedii sau conțin scene comice. Dar în teatrul nostru de azi e greu de vorbit despre „puritatea speciilor”, așa că amesteul de comedie și dramă e mai mult decât firesc. De-ar fi să dau exemplu doar „The History Boys”, unde râsul se stinge într-o dramă teribilă, de la care poți pleca fără dubiu cu ochii în lacrimi, sau „Steaua fără nume”, unde, în spatele comediei se ascunde, iarăși, destulă tristețe cât să pleci înlăcrimat, și tot nu reușesc să înțeleg alegerea ca doar patru spectacole să fie suspendate, în condițiile în care și în celelalte montări, cele rămase în program, existau momente comice.

Da, un Festival Național de Teatru înseamnă deplasări de trupe, înseamnă bilete vândute, înseamnă oameni plătiți și deconturi de făcut… Dar o tragedie ca cea din Colectiv te face să vezi concret diferența dintre viață și moarte. Și, chiar dacă în primele ore cei care n-au avut acolo rude sau prieteni au rămas poate observatori pasivi, încet, încet au fost prinși de ritmul suferinței și al tragediei, care le-a paralizat alte activități. De ani întregi văd teatru aproape în fiecare seară, dar sâmbătă și duminică am avut sentimentul că e ceva inadecvat să intru într-o sală de spectacol. Ca și cum ai încerca să spui o rugăciune cu țigara în gură. Îți iese și nu prea…

Nu cred că suferința în astfel de situații poate fi cu jumătăți de măsură. Am să-i supăr, poate, pe toți cei care în aceste zile au purtat dispute pe Facebook despre rolul culturii la vremuri de doliu național sau pe alții care au pierdut bani nejucând două seri, în weekend. Dar în fața morții orice pălește, iar teatrul, fie el și în Festivalul Național, rămâne doar o frumoasă jucărie.