Lavinia Șerban, Teatrologie, anul III, UNATC București
Sunt tineri şi neliniştiţi şi fac festival de teatru la Focşani, nu pentru a concura cu alte festivaluri de gen din ţară, ci dintr-o nevoie a comunităţii focşănene. Iar dacă e să citesc echipa afişată pe site-ul „Vin’ la Teatru”, pariez cu ochii larg deschişi pe acest festival. Echipa este formată din tineri absolvenţi sau studenţi la UNATC (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, Bucureşti) şi nu fac altceva decât să pună în practică ce au învăţat. Pe Miţă îl ştiu din spectacolul „Pisica Verde”, Gabi Chirilă a jucat în „Azilul de noapte”, iar Oana Bogzaru este colega mea de condei.
După prima ediţie, în care Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focşani a fost luat cu asalt de focşăneni şi nu numai pentru a prinde un loc în sală, Festivalul „Vin’ la teatru” loveşte din nou. Şi nu oricum: anul acesta au în festival şi o secţiune de teatru pentru copii şi un atelier de critică susţinut de criticul de teatru Maria Zărnescu. Spectacolele sunt alese pe sprânceană şi adună mai toţi premianţii din „Gala Absolvenţilor” de la UNATC : „Rinocerii”, spectacol premiat pentru cea mai bună regie, dar şi spectacole invitate de la Cluj („SNAP” – compania Create.Act.Enjoy) sau Tg. Mureş („Colateral. Oedip”).
Prezentăm la cald, în ajun de festival, gânduri şi sentimente ale membriilor echipei Vin’ la Teatru. Şi nu sunt doar vorbe, vorbe, vorbe…
Festivalul „Vin` la teatru” este un festival recent lansat pe piaţa suprasturată a festivalurilor de teatru din ţară.
Cine şi ce se află în spatele festivalului „Vin` la Teatru”? De ce este festivalul de la Focşani un festival cu zvâc?
Mihai Cojocaru (student UNATC, Master II Pedagogie, preşedinte):
Nu cred că piața festivalurilor de teatru este suprasaturată. S-ar întâmpla asta dacă s-ar face în van, adică fără spectatori. Ori, din ce văd, parcă spectatorii sunt din ce în ce mai mulți (ceea ce mă bucură enorm!). Cât despre Festivalul Vin` la Teatru, nici nu mai încape vorbă! Au fost peste 3000 de spectatori care au aplaudat prestațiile artiștilor invitați, deci suprasaturarea ar putea fi doar a sălii de spectacol.
În ceea ce privește echipa de organizare, cu toții suntem studenți sau proaspăt absolvenți și ne ajutăm de voluntarii liceeni, cu sfaturi, ce-i drept, din partea unora mai în vârstă (directorii Colegiului Național „Unirea” și directorul Teatrului Mr.Gh. Pastia), ca să ridicăm media de vârstă peste majorat.
Este un festival cu zvâc tocmai pentru că suntem tineri, avem inimi clocotinde și facem totul voluntar, în speranța că cei mai mici vor vedea un exemplu în noi (și nu în cei care ne guvernează) și se vor implica în dezvoltarea societății cu același aplomb ca și noi.
Oana Bogzaru (studentă UNATC Teatrologie, Licenţă III, PR):
Momentan „Vin’ la Teatru” este un festival dedicat oamenilor din Focșani și cred că a apărut dintr-o necesitate pe care și noi am resimțit-o la un moment dat, când locuiam zi de zi aici, și anume aceea de a avea câteva evenimente culturale. Nu știu câți înțeleg și au idee cum e să trăiești într-un oraș aproape mort din punct de vedere cultural. De aici situația dificilă cu care ne confruntăm acum. Te-ai aștepta ca cei din jur să fie în extaz cu acest festival de teatru. Ei bine, unii da, unii nu…Pentru că entuziasmul pentru orice înseamnă altceva decât distracție de prost gust a scăzut îngrijorător de mult. Probabil de aceea e nevoie de zvâc, de ceva foarte puternic pentru a retrezi interesul pentru teatru, de data aceasta. Ca studentă la teatrologie, am remarcat că într-adevăr piața este suprasaturată de festivaluri, multe inutile. Poate și acesta pare inutil. Paradoxal e că acest oraș fără viață culturală scoate pe bandă rulantă studenți eminenți de Oxford și Cambridge, studenți care aleg să studieze teatrul, deși nu prea au avut așa ceva în Focșani. Ciudat, nu? Cred că e un fenomen valabil pentru multe orașe de provincie și e de studiat. Noi suntem niște începători, dar am ales să facem ceva, cu sau fără sprijinul autorităților locale.
Gabriel Chirilă (absolvent UNATC Actorie, coordonator trupe):
În primul rând aș dori să comentez despre suprasaturația festivalurilor de teatru, care cred că este o formulare frumoasă, dar care nu aduce un serviciu foarte mare viitorului festivalurilor de teatru. Nu știu să zic numeric câte există, dar în mod clar nu există destule. Un astfel de eveniment este genul de lucru care ar trebui să se întâmple mai des, în mai multe orașe, deoarece contribuie în mod clar la starea de bună dispoziție, de înviorare a comunității în care are loc festivalul. Și asta este o calitate pe care cred că o posedă, în mod special, teatrul. Nu este o chestiune strict referitoare la Focșani, unde activitatea teatrală înainte de Vin’ la Teatru era minimă, ci este ceva ce am observat participând și la alte festivaluri din țară. Atmosfera care se creează în timpul unui festival este magică.
Despre Vin’ la Teatru aș putea să vorbesc ore în șir, cât și despre credința că acest fenomen dintr-o comunitate destul de mică va căpăta amploare pe viitor. În Focșani nu se petreceau foarte multe lucruri care să îndemne lumea să vină la teatru, de aceea ne-am hotărât noi, câțiva tineri cu preocupări artistice să facem ceva pentru orașul în care ne-am născut. Am început încet, cu nu foarte mulți bani, dar cu o energie care ne dădea viață și din care am fructificat tot ce se poate mai bun pentru a putea realiza un eveniment teatral care să dăinuie în timp și care să aibă un impact real în ceea ce privește revigorarea vieții culturale a orașului nostru.
Vin’ la Teatru este un festival cu zvâc fiindcă lucrează cu mult drag și spor pentru a servi oamenilor din comunitate. Și acesta cred că este cuvântul cheie: comunitate. Am făcut și facem acest lucru fiindcă ne dorim să vedem mai mult teatru în oraș, un teatru bun, și fiindcă simțim că și oamenii au nevoie de acest lucru.
Am vrut să umplem, pe durata a câtorva zile, un teatru care nu este folosit la adevărata lui valoare, un teatru cu capacități acustice impresionante, de o mare frumusețe arhitecturală și anume Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani. Și acest lucru s-a și realizat. La prima ediție sala teatrului a fost arhiplină la fiecare reprezentație. Anul acesta am mai introdus câteva secțiuni noi și așteptăm nerăbdători să trăim magia de anul trecut.
Elena Dumitrescu (actor-colaborator al Teatrului Tony Bvulandra, Târgovişte şi al Teatrului de Comedie, Bucureşti, director Marketing)
Este într-adevăr recent lansat festivalul VLT, suntem la cea de a doua ediție anul acesta. Ideea acestui festival a venit din nevoia comunității focşănene şi în niciun caz doar de dragul de a mai face un festival de teatru. Dacă, de exemplu, într-un oraş cum e Sibiul astfel de evenimente se întâmplă foarte des, ba uneori chiar se suprapun, în Focşani oamenii nu se bucură de o stagiune bogată în spectacole sau de festivaluri de teatru profesionist. Acesta este primul şi sperăm să nu „suprasaturăm” pe nimeni, ci doar să le deschidem apetitul pentru astfel de evenimente.
În spatele festivalului se află o echipă de tineri plini de zvâc, toți focşăneni, cu excepția mea, voluntari. Noi toți ne-am propus să aducem ceva nou în Focşani, să dezmorțim puțin atmosfera oraşului. Nu l-am privit ca pe un proiect concurent cu celelalte festivaluri de teatru din țară. La prima ediție ne-a ieşit, şi nou, şi cu zvâc! Aşa că… aşteptăm 9 iulie, să dăm startul celei de-a doua ediții Vin’ la Teatru!
Diana Mereoiu (absolventă UNATC, Comunicare-audiovizuală, PR):
Cel mai apăsător lucru pe care îl poţi simţi atunci când abia termini facultatea este că pe tine nu te vede nimeni, că de tine nu mai e loc. Ori, „Vin’ la Teatru” este ocazia actorilor debutanţi de a simţi că pentru câteva sute de oameni ei sunt Actori. Nu e vorba de premii, e vorba de plăcerea conexiunii cu publicul. Anul trecut era o atmosferă delirantă uneori: într-o sală superbă, arhiplină, sute de persoane aplaudau la unison o mână de tineri care tocmai dăduseră totul pentru public. Aşa că, publicul dădea la rândul lui totul.
În ce mă priveşte, cred că în spatele festivalului e sentimentul de a fi împreună, un soi foarte frumos de a te apropia de un om. Pentru mine, e ceva aparte momentul când reuşim să mai punem o cărămidă la festival, mă umplu cu un fel de drag şi de mândrie faţă de colegi, pe care niciodată nu găsesc cum să le exprim. Cred că acelaşi lucru se aplică şi la spectatori: simt şi ei faptul că luăm împreună parte la ceva care iniţial pare improbabil, dar se dovedeşte a fi atât, atât de fain.
Dragoş Dragomir (student III Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Universitatea Politehnica Bucureşti, director financiar)
Îmi imaginez cum frunţile s-au încreţit deja a mirare şi scepticism: „Un viitor inginer organizează festivaluri de teatru?!”. Pasiunea dezvoltată în liceu pentru arta spectacolului, curiozitatea de a simţi şi atmosfera din spatele scenei, dar mai ales anturajul „vicios” m-au apropiat de teatru şi m-au făcut să mă alătur colegilor mei în organizarea acestui festival.
La fel ca prietenii mei, nu consider această lume a festivalurilor de teatru din ţară ca fiind una suprasaturată. În special în zonele de provincie, cred că este destul de îndepărtat momentul când să spunem că viaţa culturală este una prea bogată sau îndestulatoare. Tocmai lipsa activităţilor culturale şi în special teatrale din oraşul în care am copilărit – Focşani – a fost ceea ce ne-a unit şi ne-a dat zvâcul necesar pentru a pune bazele Festivalului „Vin’ la Teatru”, aflat deja la a doua ediţie. Anul trecut, nu mică ne-a fost mirarea când am văzut sălile teatrului arhipline la prima ediţie a festivalului. Am știut exact din acel moment ca aveam dreptate. Focşănenii şi comunitatea de aici au nevoie de teatru şi de un context cultural înfloritor. Asta ne determină să continuăm. Bineînțeles… şi zvâcul!
De ce este VLT un festival cu zvâc? Pentru că suntem o mână de tineri entuziaşti şi plini de energie, dornici să schimbe în bine o mică parte din oraşul în care au auzit prima dată despre teatru şi în care au văzut prima piesa de teatru. Vă aşteptăm la Focşani pentru a vă convinge singuri de ce se numeşte festivalul aşa şi pentru a vă molipsi de puţin din zvâcul nostru!
Print