Dacă ești un tânăr artist care abia a absolvit sau dacă nu ai avut oportunitatea sau, mai bine zis, spațiul și resursele financiare, ca să acumulezi experiență, atunci inițiativa Reactorului de creație și experiment din Cluj trebuie să fi sunat ca o gură de aer, nu proaspătă, ci care îți dă curaj să mergi mai departe. Programul „Fresh Start”, aflat la ediția a II-a, este o șansă pentru cei care își doresc să lucreze cu profesioniști, care vor să învețe și să creeze în cadrul unei companii de teatru independent. Devii rezident la Reactor și, sub un mentorat, realizezi un spectacol, alături de alți colegi, pe care ulterior îl vei prezenta publicului.
„Rezident” și „mentorat” sunt doi termeni ieșiți din uzul „practic”; primul mai este întâlnit doar în cazul studenților la medicină, iar al doilea și-a pierdut întrebuințarea de mult. Inițiativa „Fresh Start” a Reactorului de creație și experiment pune punctul pe „i” și e interesant că această abordare vine tocmai din partea unui teatru independent care prin definiție se luptă pentru spațiu și pentru resurse pe cont propriu; chiar dacă există finanțări și proiecte, știm cu toții că nu reprezintă o sursă de venit constantă și generoasă. Da, absolvenții au nevoie de un spațiu și de resurse ca să se transforme în artiști, în profesioniști; și da, au nevoie de mentori, de oameni care să-i îndrume, să-i învețe, să-i protejeze și să le dea speranță. La Centrul Educațional Replika din București, rezidenții și-au prezentat spectacolele cu încredere și și-au asumat în totalitate produsul final, fiind conștienți că acela e modul prin care au ales să se exprime și că mesajul, prin sinceritate față de tine însuți, poate să răzbată până la public.
În prima seară, dintr-o sală plină, jumătate dintre spectatori s-au descălțat și i-au întins cu zâmbetul pe buze pantofii actriței Oana Marcu. Nu au stat pe gânduri, nu s-au intimidat și nu au fost reticenți la ideea că vor fi nevoiți să stea cel puțin o oră desculți într-un spațiu public. „Ziua în care papucii mei și-au înghițit limba”, sub mentoratul lui Ferenc Sinkó, a fost prezentat ca un performance în care personajul se confundă cu identitatea personală a interpretului, cu amintirile și experiențele lui personale, iar momentele de „destăinuire” au alternat cu muzica live care a reușit să creeze o atmosferă specială și să „îmbrace” toate acele monologuri în așa fel, încât să fie autentice și să te sensibilizeze. Oana Marcu, Radu Dogaru și Claudiu Urse își tratează poveștile cu umor și cu un dram de tristețe care se stinge în sunetul muzicii sau în râsetele zgomotoase ale spectatorilor. Chiar dacă limitele dintre performance și spectacolul de teatru nu sunt clar trasate, raportul dintre public și actori este unul intim, simți că îți este invadată comoditatea, însă fără agresivitate și fără să te stânjenească. „Ai curaj să…?”, întreabă Oana Marcu publicul, iar răspunsurile curg imediat, clar și cu o voce caldă – „Am curaj să-ți spun că ești foarte frumoasă”, zice o doamnă din public sau „Eu nu am curaj…”. Casandra Topologeanu (regie), Ioana Hogman (dramaturgie) și Gábor Zsófi (scenografie) creează un spectacol care transmite libertate, sinceritate și prospețime, care are energie, personalitate și o tentă personală frumos echilibrată.
„#Abuz – Mâine plec de acasă”, sub mentoratul lui David Schwartz, a fost o demonstrație în forță a impactului pe care îl poate avea teatrul documentar atunci când e bine regizat, bine scris și mai ales, bine jucat. Spectacolul creat de rezidenții Adina Lazăr (regie), Adriana Creangă (dramaturgie), Clara Manea (scenografie) și actorii Ioana Chițu și Alexandru Chindriș interoghează sistemul judiciar din România, pornind de la cazul Danielei Tarău, arestată pe nedrept în perioada 2001-2002. Lipsa de interes și profesionalism, legile haotice sau sinistre de-a dreptul, corupția și mizeria declanșează un cerc vicios și absurd în care un om complet nevinovat se poate „pierde” pentru câțiva ani într-o închisoare. Aceasta e imaginea din prim-plan, însă cea de ansamblu te obligă să-ți imaginezi o ființă umană care trăiește în „Procesul” și „Castelul” lui Kafka în același timp, întrebându-se dacă există vreo salvare și dacă mai are rost să spere.
Povestea Danielei Tarău este halucinantă, din prima zi în care se angajează într-o firmă oarecare și până în momentul în care, printr-o minune, este eliberată. Ioana Chițu transformă un caz, care poate în alt context ar fi decurs linear ca o știre de la ora cinci, într-o dramă care te ține cu sufletul la gură. Datorită performanței sale actoricești, o poveste de tip documentar devine o șansă de a empatiza profund cu un personaj a cărui suferință îți sfâșie sufletul și abia atunci un astfel de spectacol își atinge scopul. Alexandru Chindriș completează experiența spectatorului și devoalează carențele sistemului judiciar care condamnă un hoț de fiare vechi și garduri dărâmate la 12 ani de închisoare și un criminal la 15 ani…
Cele două spectacole create în condiții de rezidențiat și jucate la Centrul Educațional de Teatru Replika demonstrează, dacă mai era nevoie, că tinerii își doresc să lucreze și să experimenteze dacă li se acordă o șansă, cât de mică. „Ziua în care papucii mei și-au înghițit limba” și „#Abuz – Mâine plec de acasă” nu sunt spectacole superficiale, comerciale și/sau de divertisment, ci scot în evidență potențialul unor tineri artiști care se îndreaptă și spre alte zone din teatru care pot obține reacții pozitive din partea publicului, așa cum s-a întâmplat și weekendul trecut la Replika.
Reactor de creație și experiment, Cluj
Programul „Fresh Start”
„#Abuz – Mâine plec de acasă”
Cu: Ioana Chițu, Alexandru Chindriș
Regia: Adina Lazăr
Dramaturg: Adriana Creangă
Scenografia: Clara Manea
Mentor: David Schwartz
După o idee de Diana Meseșan
„Ziua în care papucii mei și-au înghițit limba”
Rezidenți: Casandra Topologeanu (regie), Ioana Hogman (dramaturgie), Gábor Zsófi (scenografie), Oana Marcu, Radu Dogaru, Claudiu Urse (actori)
Mentor: Ferenc Sinkó