Dacă facem efortul de a pune la o parte toate prejudecățile referitoare la pretinsele rigori și criterii de onorabilitate și respectabilitate ce s-ar cuveni să prezideze repertoriul primei scene a țării, dacă avem bunul simț de a admite că fiecare dintre noi am savurat romanele pline de farmec ale Agathei Christie și dacă ne mai opintim o dată și ne reamintim că filmul Crima din Orient Expres din 1974 a fost regizat de un artist de anvergura unui Sydney Lumet, chiar nu mai avem niciun motiv să ne întrebăm cum s-a întâmplat că piesa Cursa de șoareci a intrat, și nu oricum, ci pe ușa din față în repertoriul Teatrului Național din București.
Iar dacă cea mai celebră dintre piesele de teatru ce poartă semnătura minunatei creatoare a lui Hercule Poirot s-a jucat de mai mult de 27.000 de ori pe scenele din Londra (de la data întocmirii statisticii probabil că se vor mai fi adăugat cel puțin 1000 de reprezentații) chiar nu văd de ce nu s-ar juca de câteva sute de ori și la Teatrul Național din București. Sau de ce spectacolul realizat la bune cote de profesionalism de regizorul Erwin Șimșensohn nu ar fi meritat onoarea de a fi fost invitat la cea de-a XXIV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Clasic de la Arad.
Sigur, nu voi cădea în păcatul de a povesti acțiunea piesei. Mă voi mulțumi doar să reamintesc detaliul că Agatha Christie a utilizat în scrierea al cărei titlu inițial a fost Trei șoareci orbi și vai de ei redenumită mai apoi Cursa de șoareci toposul spațiului închis în care se întâlnesc un număr de persoane pe care le leagă până atunci nemărturisite fapte anterioare ce au condus la comiterea unei crime cum nu se poate mai abominabile. Faptele sunt gradat reconstituite, treptat luminate, când te aștepți mai puțin se insinuează lovituri de teatru și se pregătește câte o nouă răsturnare de situație. Oricare dintre cei prezenți în conacul Monk’s Well poate să fie vinovatul, căci fiecare ascunde câte un secret care, desigur, nu are cum să nu iasă la iveală.
Erwin Șimșensohn a vegheat la instituirea atmosferei de mister, s-a îngrijit cum se cuvine de creșterea corespunzătoare a suspansului dramatic, fără a îngroșa la modul caricatural și anartistic faptele. A optat pentru o regie clară, fermă, în cheie realistă, preocupată esențialmente de claritatea poveștii, de relevarea acțiunii și de evidențierea caracterelor. Căci, precum în Orient Expres, Agatha Christie se dovedește o maestră în găsirea detaliului menit să individualizeze personajele. Regizorul a avut norocul colaborării cu o scenografă de calibrul Lilianei Cenean, cu un compozitor de muzică de scenă de anvergura lui Vlaicu Golcea și cu un light-designer înzestrat cu măiestria lui Daniel Klinger.
A întocmit o distribuție mai mult decât posibilă, în a cărei alcătuire salut, în primul rând, prezența remarcabilă a Simonei Bondoc, excelentă în sublinierea caracterului dificil al doamnei Boyle. Pe urmă… Bun Gavril Pătru în comisarul Trotter care, până la un punct, amintește de zăpăceala locotenentului Columbo. Buni Ileana Olteanu și Florin Calbajos în creionarea cuplului Ralson, care acum învață ce înseamnă să fii proprietar de pensiune. Buni și originali deopotrivă interpreții oaspeților așteptați și neașteptați, poftiți și nepoftiți ai pensiunii. Adică Tomi Cristin (Maiorul Metcalf), Cosmina Olariu (domnișoara Casewell), Mihai Calotă (domnul Paravicini). O mențiune aparte pentru Lari Giorgescu și felul în care îl aduce el în scenă pe atât de bizarul tânăr Christopher Wren.
Grație lor am resimțit preț de mai bine de două ore deliciul policier-ului.
Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București
CURSA DE ȘOARECI de Agatha Christie
Traducerea: Irina Margareta Nistor
Regia: Erwin Șimșensohn
Scenografia: Liliana Cenean
Muzica: Vlaicu Golcea
Light design: Daniel Klinger
Cu: Ileana Olteanu (Mollie Rallson), Florin Calbajos (Gilles Rallson), Lari Giorgescu (Christopher Wren), Simona Bondoc (Doamna Boyle), Tomi Cristin (Maiorul Metcolf), Cosmina Olariu (Domnișoara Casewell), Mihai Calotă (Domnul Paravicini), Gavril Pătru (Comisarul Trotter)
Data reprezentației: 19 noiembrie 2018
Foto: Florin Ghioca
Print