Denis Diderot: „Sensibilitatea nu este deloc calitatea unui mare geniu”

Denis-DiderotSăptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Denis Diderot…

Sensibilitatea nu este deloc calitatea unui mare geniu. Acesta va iubi dreptatea, dar nu va exersa această virtute fără a culege dulcile-i roade. Nu inima, ci capul lui va face totul. Și omul sensibil își pierde capul în cea mai neînsemnată situație neașteptată; nu va fi nici un mare rege, nici un mare ministru, căpitan, avocat sau medic. N-aveți decât să umpleți sala de spectacol cu asemenea plângăcioși, însă nu-mi aduceți niciunul pe scenă. Priviți femeile – fără îndoială că sunt de departe mai sensibile decât noi. Cum ne-am putea compara cu ele în clipele de patimă? Dar cu cât noi cedăm în fața lor când acționează, cu atât ele ne rămân inferioare când imită. Sensibilitatea este însoțită întotdeauna de o slăbiciune de concepție. Lacrima ce-i scapă bărbatului cu adevărat bărbat ne emoționează mai mult decât toate plânsetele femeii. În marea comedie, în comedia lumii, cea la care mă întorc mereu, toate sufletele emotive ocupă teatrul – în schimb, geniile sunt în loji. Sensibilii sunt nebunii, iar geniile, care le copiază celor dintâi nebunia, sunt înțelepții. Și ochiul înțeleptului vede ridicolul atâtor personaje de toate felurile, îl zugrăvește și vă face să râdeți de acești nefericiți, cărora le-ați căzut victimă, și de dumneavoastră înșivă. El este cel care vă studia și întocmea o copie comică atât a celor dintâi, cât și a propriului dumneavoastră chin.

Aceste adevăruri ar putea fi dovedite, dacă marii comedianți ar dori asta. Dar ele sunt secretul lor. Actorii mediocri sau novice sunt făcuți să le respingă. Și există și din aceia despre care am putea spune că ei cred că simt, așa cum putem spune despre cei superstițioși că ei cred că au credință. Și că, fără credința celor din urmă și fără sensibilitatea celor dintâi, nu există nicio izbăvire. (…)

Actorul este istovit, iar dumneavoastră sunteți trist; el s-a zbătut fără să simtă nimic, iar dumneavoastră ați simțit fără să vă zbateți. De-ar fi invers, condiția comediantului ar fi cea mai nefericită dintre toate; însă el nu este personajul, el doar îl joacă, și-l joacă atât de bine, încât îl credeți chiar personajul. Iluzia este numai a dumneavoastră, căci el știe foarte bine că nu este personajul.”

(Fragment din volumul Denis Diderot, Paradox despre actor. Dialoguri despre Fiul natural”, traducere de Dana Ionescu, Editura Nemira, 2010)

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.