Despre cum am FITS la Sibiu

IMG_30079 ½  – 9 zile şi jumătate – atât a durat experienţa mea numită FITS 2016. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este cea mai completă călătorie pentru un culture vulture. Dacă îţi place să te trezeşti şi să adormi cu gândul la teatru în mai toate formele sale, câteva zile petrecute la Sibiu în luna iunie sunt un răsfăţ pe care îl aştepţi tot anul. Cantitatea şi calitatea fac casă bună, iar diversitatea e ingredientul care le leagă şi adaugă gustul într-o reţetă de succes.

Oraşul e un spectacol în sine, strada umblată de mii de paşi, aglomeraţia paradoxal tonică, atmosfera entuziastă, clădirile, ambientul… it’s a good vibe. Pleci din gălăgia prăfuită a obişnuinţelor tale şi ajungi într-o sărbătoare urbană în care nu ai timp să oboseşti. Îţi petreci mai bine de douăsprezece ore în săli de spectacol sau în picioare, pe stradă, alergi între evenimente, rămâi târziu în noapte la un pahar de vorbă şi abia aştepţi ca a doua zi să o iei de la capăt. Un copil nu oboşeşte niciodată să se joace – la fel se întâmplă şi la FITS. Mii de copii mari se bucură de joaca serioasă de-a teatrul.

Este un eveniment în sine punerea laolaltă în program a unora dintre cei mai importanţi creatori de teatru ai lumii. Se obişnuieşte ca un festival să fie construit în jurul unei celebrităţi; un cap de afiş, la care se adaugă spectacole-satelit. Nu şi la Sibiu. În ordinea intrării în scenă – Jaroslaw Fret, Oskaras Koršunovas, Silviu Purcărete, Eimuntas Nekrosius, Thomas Ostermeier, Daniele Finzi Pasca, Inbal Pinto, Avshalom Pollak, Alvis Hermanis, Evgheni Mironov, Eugenio Barba, Christoph Marthaler, Tim Robbins, Yamamoto Akihiro, Sharon Eyal, Gai Behar, Luk Perceval. Înşiruirea între virgule a unor nume nu spune prea multe, de obicei. Nu este cazul şi acum. Fiecare în parte deschide o lume, un univers de creaţie propriu şi o semnătură pe care oricine o doreşte în cartea de onoare a festivalului său. Puse laolaltă sunt o invincibila armada culturală.

FITS este, însă, mai mult decât o carte de vizită impresionantă. Aceste întâlniri nesperate cu spectacole-eveniment, se petrec într-o normalitate degajată. Pleci de la hotel spre teatru şi pe drum te opreşti câteva minute să priveşti un artist de circ, mai faci câţiva paşi şi o statuie vivantă îţi face cu ochiul, o fanfară umple strada cu muzică de alămuri. Şi zâmbeşti. Şi eşti relaxat. La ieşirea din teatru auzi gălăgie şi eşti curios; după ce ai aplaudat un spectacol impresionant te întâlneşti cu cei care suflă foc şi mai rămâi în Piaţa Mare cu capul înclinat pe spate şi ochii aţintiţi la acrobaţii de la trapezul suspendat deasupra ta. Şi aplauzi la fel de bucuros precum copilul cocoţat pe umerii tatălui său. Şi filmezi câteva secunde la fel ca mama copilului. Apoi nu mai ai somn şi inevitabil găseşti cunoscuţi fie pe stradă, fie la clubul festivalului şi abia aştepţi să faci schimb de impresii. Şi ei au văzu spectacole bune. Îţi pare rău că nu ai putut fi în două locuri în acelaşi timp şi consulţi repede cărticica-program să vezi dacă nu cumva poţi recupera mâine. Dar şi mâine ai deja încercuite 4-5 evenimente. Ce să alegi? Să renunţi oare la ceva? Nu, asta nu ai cum. Şi te bucuri de poveştile prietenilor ca şi când ai văzut tu însuţi spectacolul şi le povesteşti la rândul tău.

A doua zi le fel. Şi a treia, şi a patra… până la final. Timpul se suspendă şi auzi din mers, de la o terasă, că România iar a pierdut un meci la Euro. Nici pe Facebook nu mai ai timp să postezi reţete miraculoase pentru detoxifiere şi nici nu îţi prea pasă pentru că în Sibiu arta culinară e la fel de diversificată şi atrăgătoare precum programul festivalului. Fie că mănânci pe drum un hot dog cu ceapă prăjită sau îţi iei un răgaz de o oră într-o curte cu multă iederă şi frezii proaspete pe masă pentru a te bucura de o farfurie de paste de casă, te bucuri la fel de mult. Parcă şi mâncarea e mai bună la FITS. Te uiţi la o demonstraţie a unor majorete îmbrăcate colorat cu o gogoaşă glazurată în mână şi peste doar câteva ore eşti în sala Filarmonicii de Stat la un spectacol-ritual de Teatru No. Contrastul este cel mai picant ingredient al reţetei FITS.

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu aduce oamenii laolaltă. Este unul dintre marile sale merite. Faţă în faţă. Pe scenă, în sală, pe stradă, pe o terasă, într-un hotel. Nu pe reţele de socializare, nu în spatele unor rânduri scrise cu degetul pe un ecran luminos. Stai la rând aşteptând să ocupi un loc în sală şi vorbeşti cu cel de lângă tine. Bei o bere dintr-un pahar de plastic sub o umbrelă branduită şi la masa lungă din dreapta, aşezat la fel ca tine pe o bancă de lemn, îţi zâmbeşte Tim Robbins. Îţi iei micul dejun împreună cu amici pe care nu ai timp să îi întrebi „ce mai faci” săptămâni la rând. Eşti puţin mai mult spectator, turist chiar, decât om de teatru cu întrebări şi răspunsuri profesionale. Eşti un copil care nu oboseşte să se joace. C-aşa-i la FITS.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.