Despre erotism, cu dragoste…

Dramaturg jucat cu asupra de măsură în ultimii ani pe scenele româneşti, Matei Vişniec a publicat de curând o carte al cărei conţinut, mai degrabă eseistic, nu era destinat în primul rând scenei, deşi în ediţia trecută a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a avut loc un spectacol-lectură după aceste texte. În acest an, „lectura” a devenit un spectacol montat de Cristi Juncu, la Teatrul „Radu Stanca”, prezentat în cadrul FITS 2012, regizorul asumându-şi o misiune aproape ingrată: să pună în scenă un text mai degrabă antidramatic, scrisori de dragoste fără răspuns, „Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză sau Cum am dresat un melc pe sânii tăi”.

Foto Maria Ştefănescu
Foto Maria Ştefănescu

„Pariul a fost următorul. Am observat în ultimul timp că se scriu texte erotice de o vulgaritate atât de mare, încât mi-am spus: «Voi încerca să vorbesc despre fantasme fără să cad în vulgaritate, utilizând doar poezia, aluzia, apropoul, punctele de suspensie, metafora…» În sensul acesta textele mele au dimensiune erotică, fiind, de fapt, nişte scrisori de dragoste”, povestea Matei Vişniec într-un interviu acordat revistei Yorick.

Într-un decor asumat poetic, pleonastic poetic, creat de Cosmin Ardeleanu pe contrastul de culori alb – roşu – negru, felinare roşii, cu lumină difuză, pe o micuţă scenă improvizată în mijlocul scenei, în spatele căreia se ghiceşte intenţia de teatru în teatru, cu care regizorul se joacă, un bărbat îi „vorbeşte” iubitei. Şi spuneam că misiunea lui Cristi Juncu a fost ingrată, la fel şi cea a actorului Ciprian Scurtea, pentru că o oră şi jumătate de lipsă de acţiune pe scenă e un pariu greu de câştigat. O oră şi jumătate de „vorbe, vorbe, vorbe…” de dragoste, într-o lume în care dragostea este expusă pe sârmă ca rufele la uscat şi dreptul la mister şi la intimitate sunt cel mai adesea încălcate. În cuvinte la care mai degrabă ar fi reacţionat îndrăgostiţii altui secol, Matei Vişniec vorbeşte despre iubire, fără perdea, dar cu multe văluri:  „Doamnă, cuvintele sunt o moştenire care mă exasperează. De fiecare dată când vreau să spun ceea ce simt pentru dumneavoastră, în raport cu dumneavoastră sau după întâlnirile noastre nu găsesc cuvintele potrivite. Şi, cu toate acestea, fac exerciţii, scotocesc prin miile de dicţionare din biblioteca mea… Şi chiar inventez cuvinte susceptibile să explice cumva, chiar şi într-o manieră aproximativă, senzaţiile şi dorinţele mele, angoasele şi lipsa de cunoştinţe. Dar se întâmplă mai degrabă rar să descoperi cuvântul necesar la momentul potrivit pentru a  defini o stare avidă să se întrupeze în cuvinte.”

Foto Maria Ştefănescu
Foto Maria Ştefănescu

Regizorul foloseşte mici artificii scenografice pentru a colora discursul liniar al textului, fără să-l trădeze însă. Un mic decor în decor, o fereastră plină de poezie şi cu o doză mare de încărcătură simbolică, în spatele căreia ninge alb, peste nişte rămurele uscate. În prezenţa tăcută a unui uriaş urs panda, bărbatul construieşte castele uriaşe de vise, din cuvinte, traversând toată istoria dragostei de la începuturile lumii şi până azi, într-un discurs când cald, când vulcanic, când plin de patimă, când plin de amar. Întâlnirea dintre inimă şi… instinctul erotic este tradusă cu mult umor, poate insuficient exploatat de spectacolul lui Cristi Juncu, regizorul mergând mai degrabă pe latura metafizică a textului şi jonglând în permanenţă cu două universuri, macrocosmosul oglindit în microcosmos. Şi în acest sens, aproape explicite sunt scenele în care decorul cel mic devine universul „în mic”, în care personajele din universul „mare” se reflectă, fiind reduse la dimensiunea unor păpuşi miniaturale.

Deşi Ciprian Scurtea alternează frumos şi planurile, şi stările, şi vocile, există momente de cădere de ritm şi de liniaritate pe care nici artificiile regizorale şi nici interpretarea nu le salvează. Spectacolul rămâne, însă, unul dintre acele momente frumoase, în sensul propriu al cuvântului, în care se întâlnesc fericit poezia imaginii şi cea a cuvântului, dar tocmai acest fapt păcătuieşte împotriva teatralităţii.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.