În acordurile celebrei „Lacrimosa” a lui Mozart, Elena Ivanovna Popova, îmbrăcată în doliu din cap până-n picioare, umple scena cu lumânări aprinse și le așază pe fiecare în fața câte unui portret îndoliat cu soțul decedat. În fundal, același portret, la scară mare, dominând scena, un fel de Vîsoțki cu țigara în gură, un fel de Don Juan vibrând de masculinitate, în alb și negru, șarmant, sexy, pierdut… Un început cu care Felix Alexa țintește direct. Farsa, comedia, în termenii lui Cehov, sunt surprinzător redimensionate și nuanțate în spectacolul „Ursul” montat la Teatrul de Stat din Constanța, într-o interesantă și absolut plină de umor versiune scenică, montare prezentată în cadrul Bacău Fest-Monodrame, aflat în desfășurare. Felix Alexa nu se află la prima întâlnire cu Cehov, iar textele lui scurte l-au interesat și în trecut, în urmă doi ani montând „Cerere în căsătorie” la Teatrul din Galați. De data asta, a ales „Ursul”, o piesă în care se simte vibrația marilor lui capodopere, o piesă în care comicul trăiește în fiecare scenă pe muchie de cuțit, o piesă care fotografiază cu o infinită ironie micile și marile noastre drame, o piesă în care concretul eșuează în fiecare clipă într-un absurd ușor grotesc. Și toate astea le surprinde și le redă milimetric montarea lui Felix Alexa.
Un spectacol scurt, ca o fotografie în mișcare nu a unei lumi, ci a esenței naturii umane, făcută cu acel sânge rece cu care Cehov își face „disecțiile” pe suflet în fiecare dintre piesele lui, „Ursul” lui Felix Alexa reușește performanța de a fi în același timp o frumoasă comedie de public și un excelent studiu pe Cehov. Într-un decor realizat de Carmencita Brojboiu, o interesantă mise-en-abîme, un joc de-a spațiile, cu vag efect de trompe l’oeil, în care frânturi din „viața la țară” sunt sublimate ca-ntr-o fotografie metaforă, ce reface la limita cu ironia un univers rural idilic, cu spice aurii, cer albastru cu norișori și pomi verzi. Pierdute toate în – desigur – griurile portretului soțului mort, care domină scena. Aici trăiește Elena Ivanovna, închisă în casă, într-un doliu auto-impus, avându-l în preajmă doar pe Luka, argatul tânăr și sensibil, bine interpretat de Marian Adochiței. Felix Alexa scoate textul din zona Rusiei rurale, dându-i o dimensiune mai largă, mai aproape de universal. În acest îndoliat colțișor de Rai unde viețuiesc o văduvă c-o pisică (neagră și ea în semn de doliu…) și un argat care-i cântă la chitară și-o sfătuiește să-și trăiască tinerețea, se va ivi într-o zi șarpele ispitei, Grigori Stepanovici, creditorul venit după bani…
Felix Alexa îi distribuie în cele trei roluri pe Dana Dumitrescu, Marius Bodochi și Marian Adochiței. O construcție fără greșeală reușește Dana Dumitrescu, în Elena Ivanovna, iar găselnița din prima parte cu romanța „Dragoste buruiană rea” cântată live e excelentă nu doar pentru că e o performanță în sine, ci pentru că strecoară delicios ironia. În această asumare perfectă a dramei stă cheia comicului. Regizorul atinge exact acel punct în care suferința devine în mod atât de firesc caraghioasă. Iar asta este posibil pentru că interpretarea Danei Dumitrescu păstrează în permanență măsura, nu îngroașă, nu forțează nota.
Ceea ce nu este valabil în multe dintre scene pentru Marius Bodochi, care plusează pentru a stârni hohote de râs, care abuzează de mimică în același scop, care forțează umorul. Însă șarmul lui (pe care mizează prea mult și de data asta) funcționează, iar relația dintre ei se creează, conducând frumos spre scena duelului și de acolo spre neașteptata „cerere în căsătorie”. Totul bine gradat regizoral și cu o foarte bună atenție la detalii. Felix Alexa construiește frumos intrările Elenei Ivanovna, pe momente de tensiune și bine punctate muzical, prezența pisicii negre cu lăbuțe albe (vedeta incontestabilă) e frumos „adusă din condei”, iar felul cum se folosește de prezența ei în scenă Dana Dumitrescu stârnește hohote în sală, la fel cum mobilele care i se fărâmă în mână lui Marius Bodochi au efectul scontat.
În ultimă instanță o superbă și cinică radiografie a îndrăgostirii, „Ursul” este în varianta lui Felix Alexa și o dispută foarte la modă despre relația dintre bărbat și femeie, cu accente feministe avant la lettre, atât de frumos și, desigur, ironic punctate în spectacol, pe ideea „nimic nu-i nou sub soare”.
Teatrul de Stat din Constanța
„Ursul” de A.P. Cehov
Regia: Felix Alexa
Traducerea: Mașa Dinescu
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Distribuția: Dana Dumitrescu, Marius Bodochi, Marian Adochiței
Print