Despre sex sau nu despre sex?

Loredana Goagă, Teatrologie, Anul I

Vă propunem, începând din acest număr, o secţiune specială, dedicată lucrărilor studenţilor teatrologi de la UNATC Bucureşti.

Pentru a patra oară merg să văd spectacolul ,,Hai să facem sex” şi am acelaşi elan pe care îl aveam încă dinainte de a face cunoştinţă cu el. Mă aşez tacticos pe un scaun, la un capăt de rând, scot pixul şi carneţelul şi iată-mă scriind ceva mai mult decât o părere despre sex sau nu despre sex, ceva ce seamănă cu viaţa.  În mansarda de la Clubul La Scena, unde au loc spectacolele Teatrului Arca, spectacolul îşi aşteaptă spectatorii. Pe fundal se aude plăcut Love will tear us appart. Publicul şi-a găsit în sfârşit locurile, actorii aşteaptă cuminţi în poziţie de start.

Luminile se închid şi abia acum începe totul: un personaj citeşte, unul scrie, unul se gândeşte, altul doarme. Spectacolul începe să respire uşor. Replicile personajelor se derulează tonică între cele patru personaje, interpretate frumos colorat, de Costin Cambir (soţul), Ioana Ernea (soţia), Radu Câmpean (doctorul) şi Monica Săndulescu (fata). Pe rând întreţin un dialog, aparent superfluu, despre sex. Lucrurilor li se spun pe nume, spre deliciul publicului, fără însă a fi exagerate. Toţi îşi dau seama că sexul este liantul cel mai accesibil între oameni. Doctorul indentifică problema: ,,lipsa de sex e cauza tuturor bolilor”, iar remediul constă în „sex de trei ori pe zi, în loc de mese”. 

Personajele se găsesc unele pe altele, pe rând, încercând să se regăsescă pe ele însele. Discuţiile despre sex sunt doar un pretext al interacţiunilor: ,,Sexul înseamnă doi oameni împreună, e culminarea şi întruchiparea intimităţii şi ajută la satisfacerea propriei noastre nevoi – să vorbim”.  Sexul este un fapt general cunoscut, acceptat şi apreciat, pentru că ,,toată lumea este egală la lipsa de cultură”, dar nevoia se află în spatele acestuia: nevoia de comunicare, de dragoste , de a nu fi singur.

În tumultul repricilor savuroase, ce ating uneori  un umor absurd, se strecoară aceste adevăruri comune şi cel mai crunt este momentul în care ni se oferă primul indiciu despre spaţiul în care se află personajele, dat de o replică fetei: ,,Doctore, sora spune că sunt nebună”. Personajele se află într-un ospiciu şi, pentru că singura modalitate de apropiere dintre oameni este sexul, se folosesc de asta pentru a fugi de acolo sau  pentru a fugi de ei.  În scenă apare al cincilea personaj, sora (Alex Zob joacă în travesti) care, odată cu apariţia ei nedumereşte şi complică şi mai mult lucrurile, lăsând loc de şi mai multe întrebări. Spectacolul în sine îmbracă bine contextul dramatic. Regizorul Felix Crainicu propune o viziune la fel de contemporană ca texul, atât de îndrăzneaţă cât să te facă să ridici din sprâncenele şi să zâmbeşti din colţul gurii.

Sunt interesante mişcările aproape matematice decise de el, de la mişcarea scenică simplă, mod de a plasa personajele în scenă, la disciplina conceptuală, ceea ce face ca spectacolul să aibă un aspect foarte curat.  La prima vedere, am crezut că spectacolul suferă de o lipsă a mijloacelor materiale şi tehnice. Scenografia realizată de Maria Nicola este simplistă, eclerajul acţionează punctual pe text, dar şi pe jocul actoricesc, iar intervenţiile muzicale nu abundă, dar subliniază momentele inedite. Aş fi avut tendinţa să spun, în prima fază, că spectacolul nu impresionează vizual prea mult, dar textul este bun, jucăuş, prinde oricum la public, dar la final mi-am dat seama că am văzut un spectacol echilibrat. Interesantă şi opţiunea inteligentă pentru mijloace puţine. Un exemplu ar fi intervenţia neaşteptată a celui de-al cincilea personaj în travesti, care nu face nimic din ceea ce ţi-ai imagina că o să facă. 

În ce priveşte performanţa actorilor, am remarcat-o în special pe Monica Săndulescu pentru spontaneitate şi energie şi pe Ioana Ernea pentru întreaga evoluţie. Interpretările tinerilor actori Costin Cambir, Radu Câmpean şi Alex Zob dovedesc talent şi constanţă. O bilă neagră primeşte însă publicul. Bine ar fi să nu mai meargă să cumpere diverse licori pe durata desfăşurării spectacolului, nu de alta, dar podul e vechi şi scârţâie podeaua, aşadar ,,Hai să facem sex!” şi atât.

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.