Mama îşi întinde rugina pe buze şi mişcă lin evantaiul ca să împrăştie lumina de lună prin cameră, ca să-şi aducă aminte mai bine. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei şi mă lovesc cât mai tare de pereţi ca să sune ca un clopot.
***
Am auzit c-o să-ţi dea voie în vacanţa de iarnă şi tu o să-ţi înhami două-trei muşte la suflet ca să te aducă direct la noi
în bucătărie unde va mirosi a sarmale şi cârnaţi.
***
Ce bine e în poze, lângă tine! Eu m-aş veseli şi n-aş mai pleca dacă nu m-ai ţine tu în poza aia pe după umăr.
***
Mi-am tatuat pe umeri epoleţii tăi, mi-am tatuat pe piept
decoraţiile tale şi sub ele s-au înşirat deja ridurile.
Am tras cu ochiul şi am văzut că tu vii în fiecare dimineaţă
de foarte departe până în dreptul pozei atârnate de perete.
Şi-ţi lipeşti fruntea de luciul imaginii şi priveşti în gol până când ne trezim noi şi trebuie să zâmbeşti.
***
Aseară mama ne-a explicat că unora le ajunge să moară
într-o noapte tot ce-au trăit în vreo 70 de ani. Ne-a explicat că tu, dacă ai trăit 54 de ani, trebuie să mori 54 de ani şi de-abia după aia îţi trece.
***
Tu ai fost colonel. Eu sânt liniştit. Zodia mea era de mult
înscrisă în stelele de pe epoleţii tăi. În nopţile de vară,
când cerul e senin, iau poziţia de drepţi.
***
Ce bine c-am putut să ne potrivim şi noi zilele după tine,
atunci, la sfârşit, când stăteai întins între lumânări şi arătai tuturor vârsta exactă.
***
În locul pozei de pe crucea ta am pus o oglinjoară din poşeta mamei şi ea vine la mormânt s-aducă ceva flori şi înainte să plece îşi aranjează părul şi se rujează în oglinjoara aia.
***
La înmormântare, când noi, familia, ne aplecam pe rând şi sărutam pentru ultima dată fruntea rece a lui tata, asistenţa,
foarte numeroasă, a fost impresionată de cât de tandre şi dulci erau săruturile noastre şi a început să aplaude.
***
Tu ai murit, de zece ani. La mulţi ani şi gata. Eu alerg
repede-repede dintr-o parte în alta a camerei şi mă lovesc tare de pereţi. Ca să sune ca un clopot.
Print