Despre teatru, cu cărțile pe masă sau Marcel Iureș și Florin Piersic Jr față în față

3stars

Au trecut 20 de ani de când Teatrul Act se deschidea în sediul de pe Calea Victoriei, cu superbul spectacol „Cetatea soarelui” în care Marcel Iureș juca alături de Adrian Titieni. Începea atunci traseul unui teatru – primul teatru independent cu sală proprie din România postcomunistă – care timp de două decenii a rămas o garanție a calității. Acum, în primăvara lui 2018, Teatrul Act propune o nouă producție, care-l readuce pe scenă pe Marcel Iureș, de astă dată alături de Florin Piersic Jr., într-un spectacol a cărui regie o semnează același Florin Piersic Jr., la fel și textul, inspirat de piesa „A Life in the Theatre” a lui David Mamet.

„Stage Dogs”. Un text despre teatru, și despre culise, și despre viața de dincolo de scenă, un text în care doi actori, unul „monstru sacru”, cum clișeistic ne place nouă să spunem, iar celălalt un „tânăr actor”, deși e trecut bine de 40 de ani, discută despre teatru și „viața lor în teatru”… Spectacolul surprinde de-a lungul unui timp indefinit evoluția relației de dincolo de scenă a celor doi. Și dezvăluie dinamica unei astfel de relații, extrem de plauzibil, Florin Piersic Jr. strecurând diverse situații, replici, cuvinte, care fac trimitere și la teatrul românesc, la momentul prezent. Cu ironie și autoironie.

Spectacolul se deschide undeva, într-o cabină de machiaj, simplă, la sfârșitul unui spectacol. Doi actori stau puțin de vorbă. Unul este, evident, vedeta, e mai în vârstă, ochii și fața îi trădează oboseala, o ușoară blazare, o formă de singurătate, dar și o siguranță care celuilalt îi lipsește. Se demachiază încet și rememorează scena duelului dintre ei doi. Care în seara aceea, spune el, ar fi ieșit excelent. Marcel Iureș.

Celălalt actor, tânărul…, e gata de plecare, în ușă, și răspunde ușor stânjenit (prea)dispus să fie de acord cu tot ce-i spune colegul, ușor intimidat de atenția neașteptată care i se acordă, în permanență parcă pe nisipuri mișcătoare, în permanență temându-se să nu spună ceva deplasat. Dar atât de dornic să-i intre în grații, să petreacă o seară cu el… Florin Piersic Jr.

Se creează încă din această primă scenă o superbă relație, în același timp bine sudată și teribil de fragilă, în care actorul-vedetă conduce. Comentariile lui despre teatru, despre jocul celorlalți, cruzimea cu care analizează jocul partenerei de scenă, felul cum își analizează propria prestație, publicul dintr-o seară sau alta, toate conturează încet un personaj a cărui personalitate se dezvăluie interesant, un amestec de inteligență, ipocrizie, răutate, auto-prețuire și dispreț, cabotinism și autosuficiență, răsfăț, tristețe și multă, multă singurătate. Iar felul cum Marcel Iureș își conduce personajul este seducător și copleșitor în același timp, ca o superbă demonstrație de actorie, care, însă, nu are nimic demonstrativ… Pentru el, actorul tânăr este o provocare, dar și o amenințare. Are de partea lui timpul și timpurile. E o altă generație, de care se teme, pe care nu o înțelege și nu vrea s-o înțeleagă, și încearcă în permanență să-i inducă un pervers sentiment de inferioritate, dându-i lecții. În permanență lecții. De teatru, de viață, de orice. Simțind însă tot timpul cum pierde teren.

De partea cealaltă, actorul tânăr e interpretat de Florin Piersic Jr., până la un punct, ca discipolul timid ce vrea să-și croiască un drum. Însă ceva din el, din felul în care își interpretează rolurile, din felul cum gândește despre teatru, îl transformă într-un fel de umbră mai tânără a celuilalt. În câțiva ani, va deveni la fel… În câțiva ani, îi va lua locul. Și exact asta își dorește. Mult mai tăcut, mult mai introvertit, personajul pe care-l creează Florin Piersic Jr. e un amestec interesant de timiditate și forță, de admirație și dispreț, de ură și ambiție. Și pe măsură ce relația dintre ei se sudează, întâlnirile din cabina de machiaj se modifică. Și polul de putere oscilează într-un mod extrem de subtil.

Problemele pe care le propune textul, deși mai degrabă interne, ținând mai mult de secretele și fricile meseriei, sunt însă extrem de interesant expuse, de la problema criticii la niveluri de public și niveluri de interpretare, adevărul pe scenă, textul contemporan și dinamica lumii teatrale, greu de îngurgitat de o parte a fostei generații. Iar farmecul spectacolului, dincolo de o actorie impecabilă, este tocmai faptul că toate aceste probleme mai degrabă de nișă decât de larg interes stârnesc în sală o reacție de interes real. Și felul atât de frumos în care este expusă nevoia de teatru – „Fă-i să râdă, fă-i să plângă! Fă-i să uite!” –, deși ar putea stârni azi largi controverse, rămâne una dintre cele mai frumoase definiții ale teatrului. „Stage Dogs”, ca mai toate spectacolele de la Teatrul Act, într-o scenografie mai degrabă sumară și funcțională (semnată de Tudor Prodan), mizează pe forța actoriei. Și, ca mai toate spectacolele de la Teatrul Act, exact prin asta reușește.

Teatrul ACT

„Stage Dogs”

După „A Life in the Theatre” de David Mamet

Traducerea: Ovidiu Niculescu

Adaptarea: Florin Piersic Jr.

Regia: Florin piersic Jr.

Scenografia: Tudor Prodan

Light design: Bogdan Gheorghiu

Costume: Irina Voinea

Distribuția: Marcel Iureș, Florin Piersic Jr.

Print

2 Comentarii

  1. Delia 15/03/2018
  2. Borris 17/03/2018

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.