Despre unguri și români, cu cărțile pe față?

Nu este prima dată când problema conviețuirii românilor cu ungurii în Ardeal este adusă pe o scenă de teatru, pentru o, să-i spunem, dezbatere artistică… Spectacolul „Double Bind” de la Teatrul Național din Târgu Mureș, sala Parking, un spectacol de teatru-documentar, rezultatul unui atelier teatral cu actori români și maghiari, realizat de Alina Nelega și Kincses Réka, este o astfel de încercare de a pune față în față, cu exemple concrete și reale, problemele unor lumi silite de istorie să trăiască împreună.

Realizat din experiențele personale ale artiștilor implicați în proiect – unsprezece actori români și maghiari –, spectacolul „Double Bind” își propune să nu cosmetizeze realitatea, ci, dimpotrivă, să scoată demonii la suprafață, să dea cărțile pe față, să spună adevărul despre ceea ce gândesc și simt oamenii (români și unguri) din Târgu Mureș unii despre ceilalți. Asta e ceea ce-și propune proiectul. Ceea ce se naște însă din acest atelier transformat în spectacol, dincolo de valoarea lui artistică, îi lasă spectatorului venit din București, nefamiliarizat cu conflictul mocnit din zonă decât din ce se scrie în presă, un alt sentiment. Nu neapărat acela al dezbaterii sincere, autentic sincere, așa cum și-au dorit realizatorii, ci sentimentul că, fără să vrea, toți participanții au cosmetizat așa-zisa sinceritate, în așa fel încât ce se vede pe scenă este un rezultat mai degrabă politically correct, în care ambele „tabere” să iasă deopotrivă bine și rău la sfârșitul spectacolului. Și, de-ar fi să aleg ca exemplu două afirmații/comentarii, așezate față în față la sfârșitul spectacolului, ar fi următoarele: „Românii nu există, decât, poate, la Bucureşti sau la Craiova sau la Iaşi. Dar în Ardeal, pentru noi, ei n-au existat. Nici acum lucrurile nu s-au schimbat”, spune actorul ungur, la microfon. Iar replica românescă sună la fel de dur: „Ungurii nu există, sunt de fapt un fel de sperietori, ca omul negru sau Dracula. În realitate există doar anumiţi români care vorbesc mai prost româneşte…”

Spectacolul este construit ca un amestec de realitate și ficțiune, în care totul este în aceeași măsură ficțiune, și în aceeași măsură realitate. Se deschide cu un moment însă mai puțin politically correct: o tânără unguroaică din România își etalează spaimele de a-și mărturisi țara din care provine. Scena este departe de a fi flatantă pentru un român, care, din felul cum e realizată, rezultă că ar fi un fel de ciumat de care fuge toată lumea. O tânără vânzătoare atrăgătoare, într-un magazin în care intră doi bărbați… Fiecare îi face ochi dulci, unul îi vorbește în engleză și altul în germană. Fiecăruia dintre ei, ea îi răspunde în limba în care i se adresează. Totul e perfect, până la momentul când trebuie să spună de unde e. Și când ea își face curaj și recunoaște – ca pe o vină gravă – că e din România, sex-appeal-ul îi pălește pe loc și cei doi ies din magazin…

După acest Prolog, să-i spunem, urmează o scenă care evocă întâlnirea celor două echipe de actori din cele două teatre care există și funcționează împreună și care, la propunerea Alinei Nelega, hotărăsc să se întâlnească și să se confrunte cu ei înșiși. Realitatea este astfel ușor ficționalizată, păstrându-se, desigur, aparența ei. Din acest punct, începe dezbaterea. Și sunt prezentate câteva povești, mai mult sau mai puțin verosimile – așa cum sunt ele configurate pe scenă – fiecare dintre părți și fiecare dintre actori vorbind despre o realitate în care trăiește în fiecare zi și pe care unii încearcă să o înțeleagă, alții nu, totul, în principiu, din experiență proprie. O tânără din București vrea să învețe limba maghiară și umblă din librărie în librărie să găsească un manual. Și în librăriile maghiare, și în cele românești este tratată cu aceeași ostilitate, pe ideea nimeni nu vrea ca un român să învețe limba maghiară. Adevărat sau fals? Răspunsul nu este dat cu adevărat de spectacol…

Cea mai puternică scenă din „Double Bind” – puternică și violentă – rămâne cea din platoul de televiziune, unde, în timpul dezbaterii, spiritele se încing peste măsură și frustrările naționaliste ies la iveală de toate părțile, deopotrivă cu falsul împăciuitorism de tip UE, în care nimeni nu crede cu adevărat.

Și totuși, în ciuda diverselor episoade și probleme aduse în discuție de cele două tabere – căci, într-adevăr, sentimentul este că e vorba de două tabere pe un câmp de luptă –, la final rămâne un sentiment straniu, ce nu s-ar putea traduce decât prin „vorbe, vorbe, vorbe…”. Se discută mult despre toleranță, despre ce ar trebui schimbat, despre cum anume nimeni nu vrea cu adevărat să-l cunoască pe celălalt, iar senzația e chiar asta: fiecare și-a spus discursul, acum se simte mai împăcat cu sine pentru că a făcut un (fals) pas spre toleranță și fiecare se întoarce la ale lui. Nimic nu se schimbă și nimic nu se dorește a fi schimbat.

Altminteri, spectacolul suferă pe alocuri de nereguli de ritm, de lipsă de concentrare, din cauza unei evidente dorințe de a spune cât mai mult, de a tăia cât mai puțin, de a nu renunța la nimic sau la prea puțin… de a împăca pe toată lumea.

În ceea ce-i privește pe cei unsprezece actori implicați – Claudiu Banciu, Barabási Tivadar, Bartha László Zsolt, Berekméri Katalin, Andrei Chiran, Csíki Szabolcs, Cristian Iorga, Laura Mihalache, Pál Emőke, Monica Ristea, Elena Purea –, sunt puține lucruri de reproșat, cu atât mai mult cu cât demersul lor este la jumătatea drumului dintre realitate și ficțiune. Deși, pe alocuri, tocmai momentele în care „joacă” un anume adevăr personal sunt cele care-i trădează cel mai mult, descurcându-se mai bine în cele în care sunt „personaje”.

Evident, spectacolul „Double Bind” e un spectacol necesar, ca o mică încercare de a exorciza un rău, scoțându-l la lumină, e necesar în acea lume și e necesar și pentru cei care vor să cunoască acea realitate. Rămâne însă întrebarea cât de mult este cosmetizat „răul”, cât de mult sunt cosmetizate problemele puse în scenă, cât de mult spectacolul este doar o propunere de discuție.

Teatrul Național „Târgu Mureș”

„Double Bind”

Un spectacol de Kincses Réka şi Alina Nelega

Distribuția: Claudiu Banciu, Barabási Tivadar, Bartha László Zsolt, Berekméri Katalin, Andrei Chiran, Csíki Szabolcs, Cristian Iorga, Laura Mihalache, Pál Emőke, Monica Ristea, Elena Purea