“Tangoul nu mai există” – declara cândva compozitorul Astor Piazzolla. “A existat odată, pe vremea când Buenos Aires era un loc unde oamenii purtau tangoul, umblau tangoul, pe vremea când peste tot oraşul plutea un miros de tango…” Argentinian prin locul nașterii, dar italian de origine, muzicianul a revoluționat tangoul tradițional. I-a adăugat elemente de jazz şi muzică clasică, dând naștere unui stil nou, în continuă evoluție – nuevo tango. A extins spaţiul de dans către o creaţie complexă. Arta compoziției, partitura vocală și cea instrumentală, libretul și versurile au luat loc la masa coregrafiei. Fără a desconsidera forţa cuvintelor, avangardistul Piazolla îl atrage de partea sa pe uruguayanul Horacio Ferrer, poet și muzician sosit ceva mai târziu în această lume a tangoului. Hotărât să creeze versuri noi (într-o vreme în care toate păreau deja scrise), Ferrer nu îşi permite texte directe sau banale (o încăpățânare pentru care oricare artist plătește un preț…) Îşi descoperă astfel propria voce: vocea sa în tango. Şi scrie un libret suprarealist pentru operita “Maria de Buenos Aires”, pe muzica lui Astor Piazzolla.
Stranie este povestea celei care, ca toate Mariile-femei (biblice sau nu), încearcă varii ursite: fecioară, păcătoasă, îndrăgostită, mamă. Născută sub o stea fără de noroc, într-o zi când Dumnezeu era beat, Maria fuge de acasă într-un Buenos Aires decadent şi pasional. Supravieţuieşte în bordel, iubeşte şi moare. Cântând şi iubind vrăjeşte bărbaţii, dar e un dans care o poartă spre moarte. Când se naște a doua oară, Maria va reveni ca spirit solitar pe străzile oraşului. Umbră şi fecioară pe veci, e doar cenuşa rămasă după tango. Mariile ce-i vor urma ard viaţă după viaţă, uitate între femei. Numai dragostea le dă binecuvântarea.
Deși premiera mondială a avut loc în 1968, chiar la Buenos Aires, opera este rareori pusă în scenă. Puțini regizori au curajul de a-și măsura forțele cu libretul. În 2014 şi-l asumă – la Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” Timişoara – experimentata regizoare Ada Lupu, aflată la primul său spectacol muzical. Cu energie şi senzualitate, construieşte o lume a amintirilor şi proiecţiilor dintr-o clipă de viaţă, o lume a înlănţuirii cuvintelor cu muzica şi dansul – prin dragoste. Ada Lupu extrage lumina din această poveste îndoliată, întunecată precum străzile pe care cutreieră Maria. Traducerea Ralucăi Ciortea şi adaptarea Codruţei Popov fac din versul ca “un dinte smuls din rădăcină, un vers pe lama interzisă de cuţit” – lacrimi ale aceluiaşi tango. Acompaniat de vocea bandoneonului, tangoul este limbajul Mariei de Buenos Aires.
Ideea producţiei timişorene aparţine unui muzician al urbei, Alin Stoianovici, acordeonist, membru fondator al cvintetului Nuevo Tango. Fascinat de muzica lui Piazzolla, îşi alătură şi alţi instrumentişti din zona clasică, pentru a da viaţă proiectului ce reuneşte armonios artele. Rezultatul: un spectacol-performance, în care trinomul poveste-muzică-emoţie funcţionează remarcabil.
Sânziana Tarţa şi Victor Bucur
Suplă, frumoasă, longilină, actriţa Sânziana Tarţa dă chip şi voce, dans şi culoare Mariilor ce se vor naşte în oraşul cel exotic. Li se alătură – în succesive vieţi – un misterios Poet, într-o continuă căutare şi regăsire a iubirii. Îl întruchipează – cu voce caldă şi patimă mocnindă – Victor Bucur, actor pregătit să împlinească sincretismul artelor îngemănate. Povestea lor nu se dezvăluie cu uşurinţă, ci este depănată de o Ea şi un El, ca alter-ego ai celor două personaje. Claudia Ieremia şi Ion Rizea le împrumută viaţa prezentului, într-un timp scenic obiectiv. Când şi când, cuvintele şi cântul le sunt însoţite de paşii dansatorilor de tango Cristina Daju şi Silviu Guşat, reîncarnări în mişcare ale Mariilor şi Poeţilor din toate timpurile.
Claudia Ieremia şi Ion Rizea
Ca replică la suprarealismul subiectului, coregrafia lui Răzvan Mazilu (un alt îndrăgostit de tango) conferă plasticitate limbajului, îi dă o concreteţe vie, dinamică. Celor trei cupluri li se alătură – în dans şi cântec – un grup de tineri actori ai teatrului, alcătuind lumea unui Buenos Aires colorat, uneori violent, întotdeauna misterios. Personajele se schimbă; la fel şi costumele – în tonuri puternice – imaginate de Alina Lăţan. Muzica s(u)pune povestea într-un spaţiu clarobscur, un oraş cu umbre şi lumini, cu nuanţe şi contraste. În barul din care privim, la mese se bea tango. Prin aburul subţire al cafenelei, se disting perechi de dansatori. De ce n-am fi chiar noi? Pe pereţi – rame peste rame, bune să închidă în ele vieţi. Maria de Buenos Aires arde viaţă după viaţă şi ramele se-adună. Decorul creat de Zsolt Fehervári şi light-designul conceput de Lucian Moga fac loc atmosferei.
“Lăsaţi orice speranţă voi, cei ce căutaţi realismul în teatru” – ar putea fi cuvintele înscrise pe o cortină inexistentă. Ca într-o Divină Comedie, Maria va coborî în Infern, va străbate Purgatoriul, pentru a ajunge, în cele din urmă, în Paradis. În drumul ei, va fi însoţită de un public surprins, poate, să descopere o astfel de poveste. Însă odată ce se va lăsa pătruns de muzică, emoţia îi va fi răsplata.
Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” Timişoara
“Maria de Buenos Aires” de Astor Piazzolla (muzica) şi Horacio Ferrer (libretul)
(traducerea: Raluca Ciortea, text de spectacol: Codruţa Popov)
Un spectacol de Ada Lupu
Direcţia muzicală: Alin Stoianovici & Nuevo Tango Quintet
Coregrafia: Răzvan Mazilu
Spaţiu scenografic: Zsolt Fehervári
Costume: Alina Lăţan
Light design: Lucian Moga
Distribuţia:
Maria de Buenos Aires – Sânziana Tarţa
Poetul – Victor Bucur
Ea – Claudia Ieremia
El – Ion Rizea
Oraşul – Iuliana Crăescu, Cristina König, Corina Dohanici, Adriana Sâncrăian, Matei Chioariu, Raul Bastean, Raul Lăzărescu, Adrian Cozan
Dansatorii de tango – Cristina Daju, Silviu Gușat
Muzicienii – Alin Stoianovici (acordeon), Roxana Yvonne Coșereanu (pian), Lucian Petrila (vioară), Ionuț Dorobanțu (chitară), Gianluca Vanzelli (flaut), Carmen Paulescu (vioară), Iuliana Ambăruș (violă), Andrei Șaramet (violoncel), Andrei Voica (vibrafon, xilofon), Csaba Santa (contrabas), Radu Alexandru Pieloiu (percuție)
Foto: Adrian Pîclişan
Print