„Din nou, noi” de Nichita Stănescu

Bun, dar cu noi cum rămâne?

Ei au fost mari, tragici, sfinți…

Ei au mâncat pâine,

părinților noștri le-au fost părinți.

 

Dar noi, dar cu noi?…

Lor le-a fost frig, au pătimit,

au mers prin zăpadă, prin noroi,

au murit și s-au nemurit.

 

Noi trăim, cu noi cum rămâne?

S-a hotărât ceva? S-a hotărât?

Când anume și ce anume?

Suntem, dar ne este urât!

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.