Copiii sfârșesc prin a plăti pentru greșelile părinților. Ar fi spus Strindberg la sfârșit de secol XIX. Un adevăr general valabil, recunoscut cu jumătate de glas și amărăciune, un fel de hamartia care cere să fie plătită cu stăruință și care atrage după sine și un hybris – cocktail de vinovății în stilul tragediei antice. Răzvrătirea împotriva regulilor, împotriva părinților și a cetății/societății atinge climaxul în pragul adolescenței. Cu adevărat teribilist nu este copilul, ci adolescentul care începe să-și sondeze trecutul, care neagă totul din neputința de a accepta realitatea dureroasă în care e menit să se bucure de prezent și să-și creeze un viitor. „Eu nu vreau să ajung ca părinții mei, nu vreau să fiu ca ei” – dorința cheie cu care ne-am dori să sigilăm pentru totdeauna cutia Pandorei sau obsesia care se reflectă constant în alegeri și în modul în care construim cariere, familii sau creștem copii (niciodată așa cum ni s-a întâmplat nouă). Cert este că o „notă de plată” apare insistent la un moment dat și, uneori, nici nu are răbdare. Așteaptă și vânează sânge și inocență.
Textul „Exploziv”, scris de Elise Wilk și pus în scenă de Andrei Măjeri la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, orbitează în jurul unor teme care se doresc a fi grave, importante și de actualitate, dar de inspirație cel puțin tragică și antică. „Bacantele” de Euripide a stat, de fapt, la baza piesei „Exploziv” care se dorește o reinterpretare (modernă) mai ales a relației Penteu – Agave – Dionysos. Este discutabil în ce măsură transpare pe scenă această sursă de inspirație, luându-se în calcul mai mult triada mai sus amintită și mai puțin celelalte implicații ale unei tragedii. Însă un lucru cert, indiferent din perspectivă – antică sau contemporană – e că de cele mai multe ori copiii sfârșesc prin a plăti pentru greșelile părinților. Și Andrei Măjeri își construiește spectacolul în jurul unei relații evidente cauză – efect, spectatorului fiindu-i ușor să urmărească destinele lui Penteu, Agave și Denis. Decăderea lui Penteu (Alex Calangiu) sau, mai bine zis depresia, e rezultatul unei neiubiri și neglijări, dincolo de orice complex oedipian. Iar Alex Calangiu speculează în interpretarea sa această tristețe sfâșietoare a adolescentului care, oricât s-ar strădui să fie perfect, niciodată nu e de ajuns, încât să primească afecțiune. Iar lipsa acută a iubirii de sine și din partea celorlalți se reflectă în fiecare interpretare și construcție a personajului, transformând spectacolul „Exploziv” într-o poveste cu și despre adolescenții din ziua de astăzi.
Denis nu e un Dionysos în adevăratul sens al mitului, ci un speculant al propriului statut fabricat din multă aroganță, nesimțire și grandomanie. Și, ca să nu devină total antipatic, Cătălin Miculeasa coase aceste caracteristici ale personajului său cu o ață fină de sensibilitate, rezultatul fiind un Denis urcat pe un soclu fragil, iar toate aerele lui de rege, o urmare a lipsei de comunicare și de afecțiune sufletească, nu materială. Iubirea părinților nu se cuantifică în haine de firmă, iPhone-uri și în niciun caz în sacrificii – acesta e adevăratul discurs al lui Denis, destăinuit chiar lui Agave, psihologul școlii. Natașa Raab păstrează, poate din păcate, o permanentă mască a superficialității pe care o așază în fața lui Agave, fiind filtrul general prin care o percepi. Deși în spate are grijă să construiască profunzimi psihologice care să susțină nebunia unei femei care se îndrăgostește de un adolescent de vârsta fiului ei. Frustrarea, singurătatea, depresia o aruncă fără plasă de salvare în ghearele alcoolului și ale unei iubiri false. Prețul? Viața propriului copil.
Cetatea e redusă la un microunivers creat de Alexandra Panaite, cel din școală, în care culisele fierbinți sunt, de fapt, toaleta, iar corul e femeia de serviciu afro (Raluca Păun), care ba mai cântă, ba mai dă cu mopul, ba te mai ține la curent cu ce se mai întâmplă cu noul-venit în școală, regele fetelor – Denis. Ei i se alătură Romaniţa Ionescu, Monica Ardeleanu, Ioana Manciu, Ştefan Cepoi, Andrei Ştefănescu și, bineînțeles, directorul – Marian Politic, care simbolizează și fragilitatea unui sistem bolnav și ușor de corupt.
„Exploziv”, mai mult decât o reinterpretare personală a tragediei „Bacantele”, este un spectacol dur pentru adolescenții care pot rezona fie cu personajele minimalist conturate, dar fiecare cu o problemă individuală, fie cu atmosfera nonconformistă și wild în care toți „explodează” pe TNT de la AC/DC, fie cu întrebările mai profunde care se insinuează subtil și care vizează corectitudinea, fericirea, iubirea și limitele care odată încălcate se plătesc scump.
Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Craiova
„Exploziv” de Elise Wilk
Regia: Andrei Măjeri
Scenografia: Alexandra Panaite
Cu: Nataşa Raab, Alex Calangiu, Cătălin Miculeasa, Marian Politic, Raluca Păun, Romaniţa Ionescu, Monica Ardeleanu, Ioana Manciu, Ştefan Cepoi, Andrei Ştefănescu
Foto: Bogdan Dănescu, Dragoș Mălăescu
Print