Distopie acrişoară şi acidă. „Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons”

3stars

Distopiile sunt genul artistic preferat al începutului de mileniu. Multe scenarii nu prea roz se rostogolesc în pagini şi pe ecrane şi ne fascinează cu imaginaţia pe care o credem debordantă. Sunt, într-adevăr, captivante poveştile despre societăţi închise, absurde, în care controlul e absolut şi reguli nefireşti guvernează peste populaţii supuse în faţa fricii. Cam aceasta ar fi reţeta clasică şi de succes. Motivul pentru care distopiile sunt atât de atrăgătoare este la fel de înfricoşător ca premisele ce le stau la bază: verosimilitatea. Ne e uşor să le credem, pentru că par foarte posibil de transpus în realitate. Undeva, într-un cotlon pe care nu vrem să îl recunoaştem al minţii, ştim că nu suntem departe de o realitate asemănătoare. Prezentul însuşi este pentru unii o distopie în desfăşurare, controlată de angoase şi anxietate care strangulează voinţe şi anesteziază minţi.

Stop. Tocmai mi-am folosit cele 140 de cuvinte permise prin lege în societatea distopică a spectacolului „Lemons. Lemons. Lemons. Lemons” de Sam Steiner, în regia Iuliei Grigoriu, realizat la Unteatru în parteneriat cu Vanner Collective. Această mostră de scenariu sumbru posibil şi plauzibil este văzută prin ochii a doi tineri care încearcă să îşi menţină relaţia sănătoasă într-o societate bolnavă. Nicio persoană nu mai are voie să folosească mai mult de 140 de cuvinte pe zi. El este un militant înflăcărat care merge să protesteze împotriva adoptării unei asemenea legi, iar ea este un avocat care gândeşte logic şi practic şi nu vede cum s-ar putea ajunge la semnarea unui asemenea decret. Şi, totuşi, se întâmplă.

Premisa piesei este foarte seducătoare şi pare ofertantă. Din structura mozaicată a dialogurilor, însă, cu salturi în timp ambigue şi o acţiune neconsecutivă, textul are nevoie de ceva ajutor pentru a deveni consistent din punct de vedere dramatic. Iulia Grigoriu, împreună cu cei doi actori – Denisa Nicolae şi Liviu Romanescu – au profitat inteligent de fiecare situaţie, pliu al relaţiei din scenă şi au mobilat cu sentimente şi ruperi de ritm un parcurs altfel destul de monocord al unei piese ermetice.

Sub o structură metalică imaginată inteligent, sugestiv şi funcţional de către Răzvan Bordoş, ca un spaţiu închis şi deschis în acelaşi timp, sub o bandă Möbius din linii frânte, personajele sunt captive în lumea sentimentelor contradictorii, care încercă să reconcilieze conştiinţa cu iubirea. Oliver e ca un arc încordat, se agită, acţionează, nu îşi găseşte locul. Bernadette e calmă şi convenţională şi preferă să aştepte, să analizeze la rece şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză. Aparent nu au nicio şansă să devină un cuplu pe termen lung. Şi, totuşi, se luptă să transforme diferenţele dintre ei în puncte comune. Iar când armistiţiul pare imposibil, un alt război, mult mai grav decât microuniversul lor intim, decide în numele lor. Cumva, această lege inimaginabil de absurdă devine duşmanul în faţa căruia pot coaliza şi îi apropie dincolo de firi şi mentalităţi şi moduri de viaţă diferite.

Denisa Nicolae şi Liviu Romanescu funcţionează ca un cuplu scenic foarte bine acordat. Sunt atenţi unul la reacţiile celuilalt, se ascultă, se privesc, se lasă pe rând să conducă ritmul discursului şi au o energie comună care oferă consistenţă acestui parcurs accidentat, voit construit anevoios de către Iulia Grigoriu. Un text pe care e uşor să ţi-l imaginezi static şi redundant, devine extrem de dinamic datorită acţiunilor inventate, mişcării conitnue, ruperilor de ritm, inserturilor de umor. Light design-ul semnat de Alexandru Matios şi sound design-ul compus de Bogdan Moroşanu umplu spaţiul de joc de semnsuri denotative şi delimitează plastic spaţiile de joc.

„Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons” este un spectacol care pune în valoare un text cu o premisă ce stârneşte curiozităţi şi ritmează un dialog încărcat de contradicţii şi paradoxuri. Doi actori construiesc o lume într-un spaţiu aproape gol şi, în timp ce ei se regăsesc, ochii minţii tale văd lumea distopică în care cuvintele sunt numărate şi economisite.

Teatrul Unteatru şi Vanner Collective

Lemons. Lemons. Lemons. Lemons. Lemons

Autor: Sam Steiner
Actori: Denisa Nicolae & Liviu Romanescu
Regia: Iulia Grigoriu
Scenografia: Răzvan Bordoș
Light design: Alexandru Matios
Sound design: Bogdan Moroșanu

Foto: Adi Bulboacă

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.