Când mergi la un spectacol după piesa „Doi pe o bancă”, făcut de Emanuel Pârvu, cu Tania Filip și Florin Zamfirescu în rolurile titulare, în principiu știi la ce să te aștepți. Este o poveste arhicunoscută, cu un bărbat și o femeie care întâlnesc într-o seară oarecare, într-un parc oarecare, și, trecând de la râs la plâns și înapoi, emoționează publicul cu iubirea lor ratată, disecând o oră și jumătate suferința, singurătatea, iubirea pierdută etc.
În principiu, dacă ai doi actori potriviți, mergi la sigur. Dacă sunt și vedete, cu atât mai mult. Nici nu trebuie altceva. Ăsta trebuie să fi fost raționamentul regizorului Emanuel Pârvu, care se află, practic, la a doua montare cu acest text… în același spațiu. Numai actorii s-au schimbat. Mai exact, în urmă cu ceva vreme, Teatrul Metropolis invita publicul la spectacolul „Doi pe o bancă”, avându-i ca protagoniști pe nici mai mult, nici mai puțin decât vedetele Adela Popescu și Mihai Bendeac. În decor frumos, cu luminițe albastre, siluete de blocuri și felinare și tot ce trebuie… Acum, nu s-a schimbat nimic. În aproximativ același cadru, că mi-e greu să-i zic decor, cadru ca de studio de televiziune unde se filmează scheciuri pentru Revelion (realizat de Bogdan Spătaru), sunt invitați alți actori. Tania Filip și Florin Zamfirescu. Desigur, vorbim de un alt nivel de interpretare. Vorbim despre doi profesori de la Facultatea de Teatru, care dau o lecție de actorie pe scenă.
Nu se simte nicăieri o direcție regizorală sau o idee asupra textului lui Aleksandr Ghelman. Doar interpretare pură, lăsată în seama actorilor, care fac totul ca la carte, mai ales că textul le-o permite din plin. Își dau, cum s-ar zice, măsura talentului. Florin Zamfirescu în rolul bărbatului cuceritor, în prima parte, bărbatul dispus la jocuri de seducție mai mult sau mai puțin inteligente, cu identități false, care se joacă de-a marele Don Juan într-un parc de niciunde, în fața unei femei învinse dinainte nu de farmecul lui, ci de propria slăbiciune, face paradă de toate mijloacele actoricești pe care le are la dispoziție. De la firescul construit la patetismul asumat, Florin Zamfirescu, în fapt, se joacă și atunci când își compune personajul. Cu aceeași lejeritate cu care-și face și rolurile de la televiziune, cu aceeași cunoaștere exactă a butoanelor pe care trebuie să apese atunci când vrea ca publicul să râdă sau să lăcrimeze. Nu ratează niciun punct important al poveștii și-și exersează farmecele de la un gest la altul, de la o scenă la alta.
Pe banca de lemn – care arată lipită ridicol în acel „peisaj” butaforic, cu luminițe sclipicioase – se petrece o mică dramă. Una dintre miile de drame din lumea asta. O femeie și-un bărbat se vânează o oră și jumătate. Fiecare vrea de la celălalt ceva care să-i facă lui bine. Omul de lângă el e doar un instrument… Numai că în acest răstimp reușesc prea rar să se întâlnească, deși fiecare dintre ei oferă o lecție de actorie. Tania Filip își joacă personajul simplu și fără artificii. E femeia care vrea să atragă bărbatul în cursa căsniciei, când foarte nesigură pe ea, când extrem de hotărâtă, e și tandră, și rea, și misterioasă, și (prea)deschisă, însă în fiecare moment simți că-i o demonstrație…
Spectacolul de la Metropolis ar putea fi o rețetă sigură pentru succes la public, are toate datele, tristețea-i însă că îți lasă un gust atât de pronunțat de remake și de neautentic.
Teatrul Metropolis
Doi pe o bancă, de Aleksandr Ghelman
Regia: Emanuel Pârvu
Distribuția: Tania Filip – Ea
Florin Zamfirescu – El
Scenografia: Bogdan Spătaru
Costume: Cassandra Bodron
Foto Maria Ștefănescu
Print
2 Comentarii